Ce-i pun copilului în pachet?

E întrebarea de fiecare dimineață a părinților, înainte de-a se apuca să „construiască“ pachetul pe care-l va lua copilul la școală. Și, mai mult decât o întrebare, e un stres constant și destul de serios. 

Sunt familii în care doar mama se ocupă de pachetul copilului/copiilor, familii în care tatălui îi revine această responsabilitate… artistică și familii în care părinții fac cu rândul, pentru că e treabă serioasă. Când copilul vine acasă cu pachetul nedesfăcut, părintele, după ce îi trec nervii de moment, înțelege că undeva ceva nu e în regulă și că trebuie să schimbe lucrurile pe ici, pe colo, prin părțile esențiale.

Știm că nu e bine să le dăm copiilor mezeluri, iar lucrul ăsta ne îngreunează misiunea pentru că mezelurile feliate sunt mană pământească pentru sandwichuri. Însă nici nu trebuie să le dăm, putem cumpăra un mușchi lung, îl putem condimenta cu ce-i place copilului și-l putem pune la cuptor. Îl feliem cu al nostru cuțit preferat și-l punem între două felii de pâine dacă nu neagră, măcar intermediară. Dacă are și ceva semințe pâinea aia e cu atât mai bine. Tot acolo încap frumos o felie de roșie, o lungime fină de ardei gras ori de ardei kapia și-o frunză de salată: azi lăptucă, mâine rucola, poimâine iceberg. În ce privește legumele, diversitatea e uriașă – să nu uităm și trei rondele de măsline, ah!, iertați-mă, măslinele sunt fructe, nu legume –, creativitatea să fie trează, și sandwichurile vor fi din ce în ce mai ingenioase și mai gustoase. Dacă vorbim despre carne, o dată luăm mușchi de vită, altă dată, de porc și, bineînțeles, nu uităm de pieptul de pui, care e compact și se feliază foarte frumos.

Însă pachetul nu conține doar proteine și carbohidrați, nu-i așa? Copiii care sunt învățați de mici cu mese constituite integral din fructe vor fi fericiți să aibă la pachet o banană, un măr, o pară, un ciorchine de struguri, o portocală decojită sau două mandarine și alte fructe preferate, care nu sunt aceleași în fiecare zi, ci sunt altele zilnic tocmai pentru ca micuțul să nu se plictisească. Cunosc o mamă care n-a respectat regula varietății fructelor, i-a dat copilului câte o banană în fiecare zi, la școală, fiindcă bananele îi plăceau cel mai mult, iar copilul a pus la un moment dat stop. Sunt vreo șase ani de-atunci, copilul are șaisprezece ani și nu mai vrea să audă de banane de când era în clasa a IV-a. Mama aia sunt eu și nu sunt deloc mândră de mine pentru că nu mi-am dat seama că acel fruct preferat va deveni detestat dacă e pe masa copilului zilnic.

Și legume pot avea copiii în pachet. Dacă aveți un copil căruia-i place să ronțăie morcovi, nu văd de ce n-ar avea leguma preferată, din când în când, în pachet. Mai dificil vă va fi dacă preferă ceapa și/sau usturoiul, dar, n-aveți ce face, o să-i păstrați bucuria asta pentru acasă.

În mod normal, fructele satisfac și nevoia de dulce a unui om, însă copiii sunt în creștere, consumă și multă energie, așa că nevoia lor este mai mare. O bucățică de plăcintă cu mere ori cu brânză sau orice prăjitură făcută acasă, ba poate două tablete de ciocolată, dacă nu avem timp să facem prăjituri, întregesc pachetul și fericesc copilul.