Închide
În ultimii ani se vorbește din ce în ce mai mult despre mâncatul emoțional și motivele pentru care majoritatea dintre noi ajungem să ne îndreptăm spre mâncare în loc să identificăm, procesăm sau gestionăm disconfortul emoțional atașat acestui tip de comportament.
O facem când suntem stresați, plictisiți, obosiți, anxioși sau triști, cu consecințe serioase asupra sănătății fizice și emoționale: kilograme în plus, stimă de sine scăzută, vină și rușine, tendința de a ne ascunde sau chiar retrage din context sociale.
Copiii apelează și ei la „strategii de liniștire” folosindu-se de mâncare. Perioadele de izolare, tristețe sau stres provocat de examene sau termene limită pot fi marcate de episoade repetate de mâncat compulsiv/emoțional. Copiii simt nevoia să ronțăie excesiv, solicită mâncare la cel mult o ora după masă sau seară târziu încercând să compenseze o ‘lipsa’.
Pentru a ne asigura că mâncarea nu devine „pansamentul” preferat al copilului pentru a „gestiona” (mai degrabă reprima) furia, tristețea, plictiseală sau anxietatea, este important să putem deosebi și noi ca părinți foamea „fizică” de cea „emoțională”.
„Foamea fizică” apare la cel puțin 3-4 ore după masă cu simptome clare prezente în corp de la gât în jos (senzația de foame la nivelul stomacului). Copilul se simte satisfăcut/sătul după ce mănâncă și reușește să consume porții/cantități potrivite pentru vârstă lui.
„Foamea emoțională” pe de altă parte, apare spontan, adesea imediat după masă, cu simptome clare prezente în corp de la gât în sus (pofte generate de factori declanșatori care au legătură cu auzul, văzul sau reactivarea unor gânduri/amintiri neplăcute sau asociate mâncării). Copilul nu se simte satisfăcut/satul după ce mănâncă și poate avea tendința să consume porții mai mari decât de obicei, urmate de episoade de ronțăit.
Dacă copilul solicită mâncare în afară meselor sau simte nevoia să ronțăie, întrebați-l dacă este trist, obosit, stresat, se simte singur sau este plictisit. Pentru că nu știe cum să-și satisfacă nevoia de conectare, e posibil să ceară mâncare fără să își dea seama că ce are nevoie de fapt este să fie ascultat sau îmbrățișat. Dacă nu reușește să articuleze/eticheteze ceea ce simte, ajutați-l să înțeleagă ce se petrece cu el din punct de vedere emoțional, explicându-i că emoțiile nu sunt „bune” sau „rele”, ci fac parte din experiența normală a fiecărei ființe umane indiferent dacă e vorba de plâns, furie sau bucurie și nu trebuie să fugim de nici una dintre ele. Asigurați-l că sunteți alături de el indiferent de ceea ce simte și veți avea întotdeauna disponibilitatea de a-l ajuta să proceseze tot ce simte validând și normalizând toate simptomele.
Unul dintre cele mai importante „daruri” pe care le putem oferi copilului nostru este acela de a-l ajută să își valideze/normalizeze emoțiile, chiar dacă pentru mulți dintre noi poate fi opusul a ceea ce am primit în copilărie (n-ai voie să plângi, de ce te smiorcăi, numai fetele plâng etc). Respectați orele de masă și încercați pe cât posibil să nu schimbați rutină și obiceiurile asociate mesei: mâncat la masă (așezat) nu în picioare sau pe stradă/în mașină, mâncat alături de membrii familiei (foarte mulți copii mănâncă singuri) etc
În cazul în care copilul primește o gustare, înlocuiți snack-urile procesate (din comerț) cu fructe, legume sau nuci.
Oferiți alternative care nu implică mâncare pentru situațiile în care se plictisește: jocuri creative, dans, ieșit în parc, socializat cu alți copii.
Nu folosiți mâncarea sub formă de recompense sau pedeapsă (dacă iei notă mare mergem la cofetărie/pizza, nu mai primești dulciuri pentru că nu ți-ai făcut temele). Ceea ce învață este că orice nemulțumire va fi soluționată cu mâncare. Din punct de vedere psihologic la vârstă adultă, în loc de conectare, vor apela la dulciuri sau snack-uri când se vor simți singuri.
Ajutați-l să înțeleagă diferența dintre foamea emoțională și cea fizică și efectele negative ale mâncatului emoțional: lipsa de energie, probleme legate de concentrare sau somn etc.
Petreceți cât mai mult timp de calitate cu el, oferindu-i atenție și validare prin joacă, conversații sau hobby-uri comune.
Oferiți un exemplu pozitiv legat de alimentație. Copiii sunt foarte atenți la relația pe care o avem cu mâncarea și vor avea tendința să ne imite comportamentul (ronțăit, „frică” de alimente calorice, diete, mâncat târziu sau în afară meselor/în mașină etc).
Dacă vrei să afli mai multe despre pericolele asociate consumului de zahăr și soluțiile la care poți apela, poți folosi link-ul de mai jos pentru a te înscrie la un nou webinar organizat de FITOCRACY (www.fitocracy.ro).
Pentru a te viziona webinarul, înscrie-te aici: https://shortly.at/xLnIO!
Sursă foto Freepik.com
Poate te interesează și
