Închide
de Corina Popa, lector dr. asociat la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii de la Facultatea de Litere a Universității București și fondatoarea Şcolii de Gramatică
Trebuie să recunosc că nu mă dau în vânt după farse și păcăleli. Mai degrabă, ziua de ieri mă face să mă gândesc cât de important e să nu ne păcălim pe noi.
Cazul Ana Morodan mi-a amintit că ar trebui să fim mai atenți la nevoile emoționale ale copiilor, ale elevilor și ale studenților noștri. La rândul ei, educația emoțională ar trebui să aibă un rol-cheie în sistemul nostru de învățământ.
Nu vreau să mă gândesc că încă există copii pe care părinții îi mângâie doar când dorm de teama „să nu și-o ia în cap”. Nici profesori care spun „colega cum a putut și tu nu?”. Nici persoane publice care promovează bazaconii de tipul „există locul 1 sau nimic”, reviste care propun rețete ale fericirii sau modele de frumusețe. Cuvântul „succes” devine obsesiv și ajunge să nu mai aibă nicio legătură cu noi, ci cu validarea celor din jur. Purtată azi, mâine, poimâine, masca ne devine chip, dar unul surd față de tot ce are sufletul de spus. Un suflet paralizat de teama că poți fi „necorespunzător”, că dezamăgești, că cineva te poate vedea vulnerabil. Treptat, copiii de ieri devin adulții care etalează o viață de succes, indiferent că sunt sau nu înfrânți pe interior. Întâlnirile cu ei, cu dorințele lor reale adâncesc neîmplinirea de care caută să fugă prin comportamente adictive, prin obsesia posesiei materiale, prin preocuparea excesivă pentru propria imagine.
Lipsa educației emoționale poate transforma oamenii în monștri.
E plin de cursuri de vorbit în public, dar lipsesc mai mult ca niciodată lecțiile de ascultare. E plin calendarul de olimpiade la care elevii participă individual, dar văd atât de puține activități pentru echipe. E plin internetul de povești de succes, dar auzim de prea puține ori că este ok să nu fii mereu ok.
Dacă nu le vom repeta mai des copiilor și tinerilor cât de importantă e diversitatea, cât de uman e să fii vulnerabil, cât de mult avem de învățat din eșec, cât de nociv e să ne comparăm sau să condiționăm iubirea de performanță, nu vom face decât să-i încurajăm să se păcălească, să se mintă că masca le e chip și că (te) poți păcăli la infinit că vei găsi fericirea în validarea celorlalți.
Pentru că lipsa educației emoționale poate transforma copilul nevinovat de azi în pericolul social de mâine.
