
Student în anul I la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Cătălin Vasile Gavriș visează să devină profesor de matematică pentru copiii surzi, inspirând prin exemplul său. Tânărul cu deficiențe de auz dovedește că determinarea și sprijinul potrivit pot transforma barierele în punți.
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a publicat recent povestea inspirațională a lui Cătălin, student în anul I la Facultatea de Științe Economice, specializarea Informatică Economică. Provenind de la Liceul Tehnologic Special pentru Deficienți de Auz din Cluj-Napoca, Cătălin și-a găsit în matematică un sprijin constant.
Susținut de diriginta sa, care i-a remarcat potențialul și i-a recomandat să-și continue studiile, tânărul a decis să urmeze facultatea. Visul său inițial era să devină profesor de matematică pentru elevii surzi.
„De la început voiam să devin profesor de matematică. Visam să mă întorc la liceul meu, să predau copiilor surzi în limba lor maternă – limba semnelor. Dar, pe parcurs, am descoperit informatica și mi-am dorit să învăț mai mult”, povestește Cătălin Vasile Gavriș în materialul publicat de UBB.
Trecerea de la liceu la mediul universitar a fost dificilă, însă UBB i-a oferit sprijin concret: acces constant la un interpret în limbajul semnelor, prin intermediul Centrului pentru Studenți cu Dizabilități – un serviciu unic în România.
„Nu simt că sunt dezavantajat. Dimpotrivă. Interpretul mă ajută să accesez informația, să fiu prezent. E greu uneori – mai ales când profesorii vorbesc foarte repede – dar ne adaptăm, luăm notițe împreună”, spune Cătălin.
Cătălin are o memorie vizuală excepțională și este atent la detalii, trăsături care îl ajută în procesul de învățare. Este ambițios, perfecționist și mereu dornic să își depășească limitele. A participat la proiecte internaționale, inclusiv o tabără tehnologică în Italia și un program Erasmus în Letonia, experiențe care i-au oferit încredere.
Cu toate acestea, procesul de integrare rămâne provocator. „Încă învăț să mă integrez. Colegii sunt deschiși, unii chiar vor să învețe limbajul semnelor. Dar comunicarea rămâne o provocare. Cred că trebuie să existe mai multe punți. Nu toți trebuie să știe limbajul semnelor, dar e important să vrei să înțelegi”, adaugă studentul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Pentru Cătălin Vasile Gavriș, reușita personală este doar începutul. Își dorește să contribuie la o societate în care dizabilitatea nu este văzută ca o limitare, ci ca o formă de diversitate. Își propune să revină în învățământ, pentru a deveni profesor de matematică și pentru a susține generațiile viitoare de elevi surzi.
Astăzi, în sălile de curs ale UBB, Cătălin continuă să construiască punți – între oameni, limbaje și lumi diferite. Iar povestea sa, așa cum a fost prezentată de Universitatea Babeș-Bolyai, este un exemplu că incluziunea reală înseamnă mai mult decât acces – înseamnă șanse egale de a reuși.
Fernando Varga: „În România, doar 2% dintre romi finalizează studii superioare”