Închide
O fostă casieră a Universității de Arte „George Enescu” din Iași, care a delapidat aproape o jumătate de milion de lei pe parcursul mai multor ani și a fost dată de gol chiar de soț în timpul divorțului, nu a reușit să obțină o reducere a pedepsei. Curtea de Apel a respins apelul formulat de aceasta, menținând sentința inițială: trei ani de închisoare cu suspendare și obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, potrivit Ziarul de Iași.
Potrivit instanței, femeia a delapidat, timp de șapte ani, suma de 472.394 de lei și 200 de euro din casieria Universității de Arte, prejudiciu care, actualizat, se ridică la aproape 740.000 de lei. La încasarea taxelor de școlarizare, casiera completa chitanțele în dublu exemplar. Un exemplar era înmânat studentului, iar cel de-al doilea rămânea la cotor. Ulterior, acesta era anulat, ca și cum suma ar fi fost restituită, iar banii nu mai erau înregistrați în registrul de casă. Astfel, scriptic, documentele erau în regulă, iar soldul de casă ieșea zero.
Delapidarea a funcționat ani la rând în lipsa unor verificări detaliate care să coreleze sumele încasate efectiv cu numărul de studenți și doctoranzi. Totul a ieșit la iveală în momentul în care casiera a decis să divorțeze. Soțul acesteia a trimis conducerii universității mai multe chitanțe anulate, tabele cu situația studenților și alte documente ce reprezentau o „contabilitate paralelă” ținută de femeie.
Condamnată la finalul lunii mai, Gabriela Hlibocianu a contestat sentința la Curtea de Apel, solicitând reținerea unor circumstanțe atenuante, scrie Ziarul de Iași. Ea a invocat faptul că a contribuit la stabilirea exactă a prejudiciului, că respectă angajamentul de plată încheiat cu universitatea și că a vândut aproape toate bunurile pentru a acoperi daunele, în condițiile în care trăiește din salariul minim pe economie, aflat sub poprire. De asemenea, a cerut eliminarea obligației de a presta 120 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, motivând că fiul său, în vârstă de 31 de ani, suferă de o boală renală în stadiu final și are nevoie de îngrijire zilnică.
Judecătorii au respins însă toate aceste argumente. Magistrații au apreciat că plățile efectuate nu pot fi considerate voluntare, ci reprezintă punerea în executare a unui angajament asumat, iar reținerea garanției de gestionar și a salariului nu constituie demersuri active ale inculpatei. De asemenea, instanța a arătat că, pe parcursul a șase ani, prejudiciul a fost recuperat doar într-o mică măsură.
În ceea ce privește situația medicală a fiului, Curtea de Apel a subliniat că aceasta este „regretabilă”, dar nu poate justifica o ușurare a regimului sancționator. Apelul a fost respins, iar sentința Judecătoriei Iași a devenit definitivă.