Cămășile verzi. Coșmarul cui vrei tu să fii?
25 Noiembrie 2024, 23:18
Cămășile verzi. Coșmarul cui vrei tu sa fii?
de Marcel Bartic, profesor de istorie
La început, nu vei ști cine sunt. Poate că ai să mai auzi pe ici, pe colo, câte ceva despre ei, vreun zvon, vreo știre într-un colț de ziar, vreo bârfă de pe la prieteni sau colegii de serviciu. Alteori, vei ocazia să-i vezi într-un colț pe la vreun eveniment cultural, vreo comemorare sau slujbă religioasă.
Ai să-i recunoști repede. Au steaguri, cruci, sunt îmbrăcați în costume populare și sunt încruntați toți. Serios, n-ai să vezi pe nici unul ca zâmbește, că spune vreo glumă, că are vreun pic de simțul umorului. Par a fi într-o interminabilă luptă cu ceva, cu cineva nevăzut, știut doar de ei. Dacă-i privești cu atenție, ai să le vezi în priviri exaltarea unei misiuni sacre, a unui adevăr absolut pe care au datoria să-l apere cu orice preț. La început, probabil nu le vei da importanță. Te vor lăsa indiferent. Îi vei vedea ca pe niște ciudați, ușor de ignorat și de ocolit, în definitiv nici nu sunt cine știe ce, doar niște indivizi care nu au treabă cu viața ta. Tragi, pur și simplu, obloanele peste ferestrele vieții tale de zi cu zi și gata. Ai scăpat de ei. Atât de simplu a fost.
De fapt, nu, nu e simplu.
Vei fi surprins să-i regăsești în intimitatea gândurilor tale. În ceea ce citești, urmărești, admiri sau te interesează. Câte o idee, câte o atitudine care, aparent, pare legitimă. Cămășile verzi protestează împotriva nedreptăților, nu se lasă intimidați de nimeni și de nimic, iar într-o lume în care curajul a ajuns să fie mai degrabă pretins decât asumat, parcă te impresionează un pic. Îți atrage, în sfârșit, atenția. Te pune pe gânduri.
Știi ce te mai impresionează, hai să fim sinceri. Faptul că sunt organizați. Sunt un grup, acționează toți ca unul, se apără unul pe celalalt. Îți amintește de copilărie, așa-i? De vremurile în care aveai și tu gașca ta în cartier. Când te simțeai apărat.
Când nu te simțeai singur.
Uneori, se îmbracă la fel, au toți aceleași tricouri, aceleași jachete, aceleași cămăși. Verzi. Ca o echipă, nu-i așa? Ce e rău la o echipă, doamne ferește!
Vei fi mai atent la ce spun Ei și, la un moment dat, vei remarca ceva ce îți va plăcea tare mult. Îți vor spune că ești special. Că ești unic, că faci și tu parte, la rândul tău, dintr-o comunitate aparte. Că ai niște lucruri pe care nimeni altcineva nu le mai are. Tu, doar tu și numai tu.
Dar trebuie să fii atent. Cineva vrea sa-ți ia toate astea. Vrea să ți le fure, vrea să ți le distrugă. Cineva vrea să profaneze tot ce ai tu mai scump pe lume, familie, copii, țară! Țara nu e altceva, spun cămășile verzi, decât familia ta mai mare. De aia voi nu sunteți colegi, sunteți camarazi. Sunteți frați!
Îți vor plăcea din ce în ce mai mult. „Fapte, nu vorbe!” Îți vor spune. Cămășile verzi disprețuiesc vorbăria, negocierea, diplomația. În misiunea lor sfântă nu e loc pentru toate astea, sunt pierdere de vreme. Sacrificiul, da! Dăruirea de sine, martiriul, credința, o viață dedicată fraților, camarazilor tăi! Nu, nu e degeaba, să știi. Pentru toate astea vei intra în istorie, înțelegi?
Înțelegi acum cât ești de special? Cât ești de unic?
Dar nu uita! Cineva va vrea să-ți ia toate astea
Poate că a și facut-o deja. Te pândesc la fiecare colț, te urmăresc în fiecare secundă, te înconjoară, te încolțesc! Trebuie sa fii vigilent. Trebuie să fii prudent, să nu ai încredere în nimeni, totul în jurul tău e minciună, e manipulare, totul și toți sunt împotriva ta! Nu te lăsa înșelat!
Și nu uita! Doar ei, cămășile verzi, îți sunt alături. Doar ei te pot apăra de răul acesta nenumit, de întunericul ăsta care vrea să te cuprindă și sa te atragă în hăurile lui. Doar ei te pot salva de amenințarea asta iminentă.
Trebuie să te aperi! Pe tine, pe copiii, familia, modul tău de viață! Acum, nu mâine, nu poimâine! Bat clopotele a primejdie! Acum ori niciodată! Nu știi cine te amenință?
Nu-ți face griji, alături de ei vei învinge! Vei birui dușmanul. Să nu-ți faci griji, e în regulă să-i urăști. Nici nu sunt oameni de-adevăratelea, sunt un fel de suboameni, un fel de infecție care trebuie stârpită. Peste care poți sa calci cu bocancul fără să clipești. Ce faci tu nu se cheamă crimă.
Împlinești cuvântul Domnului.
Cine v-ar putea sta împotrivă?
Rasplata nu va întârzia să apară. Cămășile verzi îți oferă promisiunea lumii perfecte. Va fi un paradis pe pământ și doar tu și camarazii tăi îl veți stăpâni. Vei fi fericit! Toți ceilalți nu vor mai avea loc acolo. Nu-ți bate capul cum vor dispărea. E vina lor. Doar a lor. Își merită soarta.
Hei, ce spui? Îți place? Te mai simți singur? Te mai simți neajutorat?
În căutarea lumii perfecte, visul tău frumos va fi coșmarul altcuiva. Fericirea ta va aduce cuiva suferință. Spaimă. Durere.
Coșmarul cui vrei tu să fii?
