Ca profesor de istorie, refuz să las istoria să se întâmple fără să am și eu un cuvânt de spus

de Marcel Bartic, profesor de istorie

Dragi prieteni,
Departe de mine de a banaliza îngrijorările și fricile pe care le aveți în prezent. Sunt perfect justificate, România se află într-o situație de risc foarte mare, pe care nu cred că am mai avut-o din anii ’90 încoace.

Cu toate astea, indiferent ce va urma, prefer ca viitorul să mă găsească lucid, rațional și asumat. Dracu’ să mă ia dacă am să mă las intimidat de toate nenorocirile astea care ni se întâmplă. Am să vorbesc, am să scriu, voi ieși la marșuri, voi merge la vot, voi convinge pe cine și cum am să pot, am să recit Luceafărul stând în cap pe un stâlp de înaltă tensiune dacă va fi nevoie, ca România să rămână pe drumul ei european. Nu concep, refuz să accept că nu sunt șanse, ba da, avem, meciul se joacă până în ultima secundă.

Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi altora, dar, în ceea ce mă privește, nu am de gând să mă lamentez, nu vreau să-i descurajez pe cei din jurul meu, nu vreau să fug nicăieri, nu am de gând să cedez nici măcar un milimetru din viața pe care mi-am câștigat-o muncind până la epuizare. Am strâns în jurul meu o comunitate, cu aceleași valori, principii și mod de viață. Sub nici o formă nu am de gând să las lehamitea să mă învingă, mor cu ea de gât, măcar știu că au avut de furcă cu mine.

Pe scurt, să n-o lungesc prea mult, mai sunt treisprezece zile. Pe cei 40% ai lui Simion nu am să-i conving că n-ai cum să lupți cu ura. Nu vreau nici să caut vinovați în tabăra pro europeană, că nici asta nu e o soluție. Nici să renunț la tot, pe ideea că las’ că o să-și învețe suveraniștii lecția. Nu vreau să învețe pe spatele meu și al copiilor mei.
Ca profesor de istorie, refuz să las istoria să se întâmple fără să am și eu un cuvânt de spus.

Situația în care ne aflăm nu este una fără precedent. Am mai avut, cu Ponta, cu Năstase, și, nu știu cum, dar țara asta a reușit să evite catastrofa pe ultima sută de metri. Vom reuși și de data asta.
Undeva, acolo, printre noi, este o masă de nehotărâți. Nu știu cum i-am putea mobiliza, dar merită să încercăm. Sunt tineri care nu au habar prin ce trece România acum, sunt oameni din mediul rural la care nu ajung decât mesajele extremiștilor, sunt canale de comunicare de care am stat departe până acum și pe care le-am ignorat din neștiință sau elitism.

Avem un candidat, am trecut de primul hop al alegerilor, avem o șansă, avem o speranță.
Avem o speranță, prieteni.
Nu v-o pierdeți.