Închide
Dominique
Anul acesta, de Ziua Internațională a Fetelor, pe care o sărbătorim pe 11 octombrie, UNICEF a invitat patru membre ale Boardului Copiilor din România să scrie o scrisoare adresată altor tinere despre lucrurile pe care le doresc și le fac în vederea accelerării schimbării sociale și creșterii egalității de gen în propriile comunități.
Dominique, Ariana, Dana și Ilinca au scris texte emoționante despre discriminarea cu care se confruntă adolescentele si tinerele din România, despre visuri și implicare socială, despre sistemul educațional, prejudecăți și inegalitate, acestea fiind publicate pe site-ul UNICEF.
Cu acordul UNICEF, Educație Privată publică una dintre povești:
Povestea lui Dominique
„Dacă nu se acordă grijă şi atenţie deosebită doamnelor, suntem hotărâte să instigăm la rebeliune şi nu ne va împiedica nicio lege în care nu avem voce sau reprezentare.”
Noi, fetele, avem în interiorul nostru o flacără alimentată de nedreptatea socială şi de inegalitatea tot mai mare din această lume. Totuşi, avem speranţă, credem că schimbarea este foarte aproape, că avem darul de a transforma societatea noastră într-o comunitate incluzivă, dreaptă şi umană. Înainte de a intra mai mult în subiect, trebuie să explic faptul că prin termenul „fată” mă refer la toate persoanele care s-au născut în acest mod sau care aleg să se identifice ca fiind femei.
Articolul meu este împărțit în două; în prima parte, voi explica riscurile la care vă expuneţi în calitate de fete şi, apoi, vă voi aminti fiecăreia în parte, drage cititoare, de puterea pe care o avem în adâncul nostru, care îmi permite mie şi colegelor mele să luptăm pentru egalitate.
Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă stabileşte un standard înalt pentru România în ceea ce priveşte Obiectivul 5: Egalitate de gen şi Obiectivul 10: Inegalităţi reduse. Avem la dispoziţie zece ani pentru a renunţa la stereotipurile pe care le încurajăm în prezent.
Din păcate, datele creează o imagine sumbră a ţării noastre, din moment ce 55% dintre cetăţeni cred că actele de viol sunt justificabile, 45% consideră că bărbaţii sunt mai capabili să conducă şi 65% consideră că femeile ar trebui să asculte de partenerii lor de viaţă. Ne creştem fiicele cu teama de a nu fi atacate, pipăite, umilite sau chestionate. Le luăm libertatea pentru că există atât de multă ură faţă de genullor. Le luăm vocea pentru că, dintr-o dată, realitatea este considerată un subiect tabu şi nu poate fi adusă în discuţie. Experienţele sunt ascunse sub preş, pentru că nu poţi suporta să asculţi suferinţa cauzată sau pentru că inculpatul era prea important pentru a i se pune la îndoială autoritatea şi a-şi asuma responsabilitatea. În fiecare zi, mă îmbrac decent, ajung acasă înainte de lăsarea întunericului, vorbesc cu o prietenă la telefon atunci când intru în mijloace de transport, nu merg la alergat singură, nu umblu singură pe străzi şi tot sunt hărţuită. Atunci când îmi exprim opinia, sunt întreruptă şi insultată pentru că am „îndrăznit” să ridic tonul împotriva inegalităţii, împotriva normalităţii anormale pe care am creat-o.
Îmi amintesc de faptul că sunt fiica sufragetelor, sunt fiica lui Eleanor Roosevelt, Sofia Nădejde, Gloria Steinem, Angela Davis, Maria Cuţarida şi Ruth Bader Gainsburg, Simone de Beauvoir, Mary Wollstonecraft, Benazir Bhutto şi Malala Yousafzai. Ar fi păcat să nu-mi exprim opinia, din moment ce ele au luptat din răsputeri pentru ca eu să pot face acest lucru.
Unul dintre modurile eficiente de a preveni misoginismul este să îi înveţi pe ceilalţi despre feminism şi, desigur, despre egalitatea de gen. Nu ai nevoie decât de tine însăţi, de hotărâre şi, poate, de un proiector.
Mergi din clasă în clasă în şcoala ta şi creşte gradul de conştientizare asupra acestui subiect. Creează postere informative cu grafice impresionante care atrag atenţia, creează o pagină de Instagram, păstrează-ţi dorinţa de a afla cât mai multe informaţii. Pentru a face oamenii să se răscoale împotriva nedreptăţilor, nu trebuie să îndulceşti statisticile pe care le prezinţi, lasă-le să fie brute şi dureroase. Lasă-le să fie un semnal de trezire la realitate.
Îmi doresc foarte mult să pun capăt violenţei domestice şi efectelor sale. Din acest motiv, ajutată de prietenele mele am creat un podcast intitulat „Peda Talks”, în care adresăm problema vindecării după o relaţie toxică, abordăm semnele părăsirii unei legături care vătămează şi vorbim despre cum putem obţine ajutor după hărţuire. Scopul acestei iniţiative este de a aduce în prim plan acest subiect care afectează tot mai mulţi oameni în fiecare an. Cu toate că acesta este o preocupare majoră, sunt puţine măsuri luate de stat pentru a asigura bunăstarea cetăţenilor.
Un alt mod de a te implica în mişcarea pentru schimbare este să te alături sau să închei un parteneriat cu o asociaţie care susţine egalitatea de gen, precum Girl Up România, Centrul Filia şi ALEG România. În plus, trimite e-mailuri psihologilor, persoanelor publice şi reporterilor dornici să răspândească acest mesaj privind dreptatea socială.
Vei întâmpina dificultăţi, vei fi refuzată, dar nu-ţi pierde speranţa. Gândeşte-te la fetele care au nevoie de aceste proiecte, gândeşte-te în primul rând la motivul pentru care ai început şi lasă furia şi dezamăgirea să te motiveze să realizezi lucruri chiar mai măreţe.
Deci, să recapitulăm reţeta pentru scrierea propriei poveşti.
Bună! Eu sunt Dominique, am 17 ani şi lupt împotriva stigmatizării sănătăţii mintale şi pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor. Tu pentru ce lupţi?
Despre Dominique (17 ani)
Savurez diminețile, misterele și soluțiile pe care te chinui să le găsești. Cred în oameni, în puterea fecăruia de a face bine și în compasiune. Lupt pentru incluziune socială, prevenirea violenței domestice și destigmatizarea problemelor de sănătate mintală.
Motivată de speranța că o mână de tineri poate schimba comunitatea, încerc să îmi inspir colegii să se implice în crearea unui viitor sustenabil și sigur pentru toți.
Celelalte povești, aici:
