Închide
Romanul “Huriile”, al autorului Kamel Daoud este “ o capodoperă. Kamel Daoud dă cuvântul tuturor victimelor războiului civil din Algeria anilor ’90. Un roman absolut magnific.” Franz – Olivier Giesbert, RTL În anul 2024, același roman a primit prestigiosul premiu Prix Goncourt. “Sfințenia papucilor de casă. Despre renunțarea la lume” al autorului francez Pascal Bruckner aduce în discuție două mari ideologii: declinismul și catastrofismul. Casa din zilele noastre nu este un simplu adăpost, ci un spațiu în sine care înlocuiește lumea. Poți să te bucuri de pe canapea de plăcerile oferite odinioară de cinematograf, de teatru, de cafenele. Totul sau aproape totul ne poate fi livrat la domiciliu. Și atunci de ce să ieși din casă și să te expui?
Link către eveniment și program:Trimite-ne răspunsul într-un comentariu la acest articol.
Câștigătoarea de astăzi este Ana Maxim. Ea este invitată să își ridice premiul de la Bookfest, în perioada 28 mai-1 iunie.
Concursul continuă, cu același premiu. Răspunsurile primite până acum vor fi luate în considerare și în următoarele etape. Vă încurajăm să trimiteți, în continuare, răspunsuri la întrebarea: ”Care este cartea care ți-a marcat cel mai mult felul de a gândi?”
Răspunsul câștigătoarei Ana Maxim:
Un impact profund în gandirea mea a avut citirea romanului:”Războiul sfârșitului lumii” de Mario Vargas Losa, castigator al Premiului Nobel pentru Literatura in 2010.
Această carte este considerată una dintre capodoperele lui Mario Vargas Llosa și ale literaturii latino-americane. Ea reflectă maturitatea artistică a autorului și preocuparea sa pentru istorie, ideologie și natura puterii. Conflictul dintre fanatismul religios și autoritatea laică, lupta dintre modernitate și tradiție, cât de fragil poate fi adevărul istoric și cât de complexă este natura umană. Llosa combină aici ficțiunea cu realitatea istorică, construind un tablou epic, complex și profund uman care mi-a rămas mult timp în minte, iar personajele mi-au rămas pe viaţă întipărite în memorie, un roman care te bântuie şi pe care simţi nevoia să-l mai citeşti cel puţin încă o dată.
Cartea Printre tonuri cenușii mi-a deschis ochii asupra Gulagurilor sovietice din timpul celui de-al doilea război mondial, dar și ulterior acestei perioade. Citisem doar despre Holocaust, neavând nicio idee despre alte orori, iar cartea Rutei Sepetys m-a ajutat să aflu și alte părți ale istoriei doar prin simplu fapt ca m-a convins să caut! Astfel, cartea mi-a schimbat modul de a-mi alege lecturile, de a filtra informațiile citite și mi-a accentuat dragostea pentru cercetarea continuă !!
O carte care mi-a schimbat foarte mult modul de gândi sau, mai bine zis, modul în care am perceput ororile comunismului este “Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca. Cum nu am trăit în era comunismului, cartea aceasta mi-a oferit o viziune a terorii. Este o carte pe care mi-as dori să o citească mai multi tineri. Virgil Ierunca cuprinde mărturii, fragmente din alte cărti, dar si din propria documentare. Acum multi ani am fost la Memorialul Sighet, dar de-a lungul anilor nici măcar nu am auzit de „închisoarea de reeducare” de la Pitesti si de faptul că lucrurile petrecute acolo s-au extins si în alte închisori. Descrierile din lucrare sunt infernale și seamănă cu un scenariu de film de groaza. Actiunile torționarilor îi distrugeau pe detinutii studenți – oameni puțin mai mici sau mari decât mine – atât fizic, dar si psihic până când tocmai victimele deveneau abuzatori. Tot astfel am înțeles mult mai clar cum abuzul extrem schimbă foarte mult omul, care poate pierde umanitatea din sine pe care o implora înainte.
Anii în care au avut loc aceste fapte creează un moment din istoria noastră, care nu trebuie uitată si nici repetată.
Când vine vorba despre cărți și efectele lor asupra mea, parcă mi se încurcă toate gândurile. Și nu pentru că nu aș știi ce să spun. Nu. Sunt prea multe titluri, prea mulți autori care mi-au impactat viața și care și-au lăsat amprenta asupra modului meu de gândire.
Voi face însă o alegere dificilă și voi alege un titlu. Titlul unei serii de autor: „Harry Potter“. Sper că nu trișez prea tare, din moment ce sunt șapte cărți în serie (fără a pune la socoteală celelalte istorisiri), însă simplul fapt că am crescut alături de acest vrăjitor renumit m-a convins să-l aleg pe el și întreaga lui poveste. Prin intermediul lui, J.K. Rowling m-a învățat că binele și răul se întrepătrund adesea, că lucrurile nu sunt niciodată la fel de simple precum par și că totul trebuie privit în adâncime. În același timp, m-a învățat că un om nu poate vedea sau aprecia la fel de mult pădurea în care trăiește până nu o vizitează pe cea vecină. Poate tocmai de aceea tind să pun întrebări constant și să sap mereu mai adânc.
În sfârșit, n-aș vrea să compun acum un eseu, dar, așa, pe scurt, cărțile autoarei m-au învățat că oamenii și locurile unde aceștia trăiesc ascund multă magie, atâta vreme cât știi unde să privești.