fbpx

Băiatul cu papion verde

Cute boy with classic clothes - fun expression

De când s-au hotărât să se mute din Slobozia în București, pentru familia Stănescu au apărut, așa, dintr-odată, un milion de griji. Caută chirie, vezi de bagaje, pune hainele alea în cutii, tocmește un șofer să care toate catrafusele cu o dubiță, vai de capul meu! Ca atunci când te muți,  știți cum e. N-ar fi crezut niciodată că vor pleca din Slobozia dar uite cum te duce viața unde nici cu gândul nu te aștepți! Firma la care lucra domnul Stănescu a dat faliment și, după multe căutări, n-a găsit omul de muncă nicăieri în altă parte decât în Capitală. S-a angajat în construcții că era priceput la amenajări interioare, zidărie, gresie, faianță, în sfârșit, ce se mai face într-o casă. Papion

Asta e, ce să-i faci, iei viața de la început dacă trebuie. Noroc că erau tineri și optimiști, lasă, bre, că ne-om descurca noi! Cea mai mare grijă însă a fost cu școala. Ba, ce spun eu? Aia a fost prima. Pentru că nu avuseseră noroc să facă cine știe ce școală la viața lor, doamna și domnul Stănescu și-au pus toate speranțele în Manuel, băiatul lor. Foarte isteț,  dăduse de gustul cititului și avea camera plină cu cărți. Până în clasa a patra, citise toată seria de Jules Vernes pe care i-o cumpăraseră ai lui la o promoție de carte de la nu știu ce ziar. Era cel mai bun din clasă de la el la matematică. Când mai dădea câte un test, colegii lui îl trăgeau de mânecă să le spună și lor. Mă rog, asta rămâne între noi. Le șoptea ori de câte ori avea ocazia. I-a zis domnul Stănescu de o mie de ori să-și vadă de foaia lui dar degeaba. Papion

Erau tare mândri de el. Politicos și ușor timid, cu niște ochi mari și negri, mărunțel de statură, Manuel era tot ce și-au dorit doamna și domnul Stănescu să fie. Și, ce îi încânta cel mai tare era faptul că avea aplecare spre învățătură. O dată n-au stat după el să-și facă temele ori să învețe pentru a doua zi. Le făcea singur singurel și, seara la masă, le mai povestea din ce mai aflase nou peste zi. Ai lui îl priveau cu drag, ascultându-l cu atenție, chit că nu pricepeau întotdeauna ce le spunea el acolo. Papion

Ei, și uite așa, a venit și ziua în care s-au mutat la București. Vedeți că mi-a spus să nu vă zic dar Manuel a avut emoții mari de tot. Toată săptămâna de dinainte n-a putut să doarmă tot gândindu-se cum vor fi colegii lui de la București. Copiii din Capitală! Iți dai seama câte or ști? Au atâtea muzee si locuri frumoase în București! Sigur sunt din cale afară de deștepți! Of. Numai să nu mă fac de râs,  își tot spunea. Da’ doamna? Doamna cum o fi? O fi învățătoare? Sau, stai, ce spun eu aicea? Poate o fi vreun învățător, mai știi? Adică, lasă că e bun și un domn învățător. E mai ferm așa și știe cum să facă liniște mai repede în clasă. Papion

Nici nu au ajuns bine în noul lor apartament din Berceni și primul drum l-au făcut la școala din cartier. Să-l înscrie pe Manuel, desigur. Acuma nu știu dacă sunteți în temă dar e oleacă de bătaie de cap și cu asta, că nu poți să te transferi dintr-o școală în alta chiar oricum. Domnul Stănescu a avut niște discuții mai aprinse cu proprietarul care a dat din colț în colț când a auzit că trebuie să le facă viza de flotant. L-a convins până la urmă că, altfel, nu-l puteau înscrie pe Manuel la școală. Papion

În ziua în care trebuiau să meargă la școală, Manuel s-a trezit dis de dimineață, s-a spălat pe față, pe dinți și a stat, ca niciodată, vreun sfert de ceas să-și aranjeze părul. Și-a făcut bine bine pantofii cu cremă. Ai naibii pantofi, erau tot ăia de anul trecut și se vedea ca-s cam uzați. Da’ lasă, măcar sunt curați! Doamna Stănescu îi călcase cu o seară înainte cămașa cea bună, aia cu care a fost la festivitatea de premiere și un sacou negru nou nouț pe care l-au cumpărat special pentru prima lui zi de școală în București. Dar piesa de rezistență, la care Manuel ținea foarte tare, era un papion mic și verde, pe care doamna Stănescu i l-a aranjat meticulos la gât. 

Frumosul lu’ mama frumos! Ptiu, să nu te deochi! Ia să vezi ce-o sa te placă toți copiii de-acolo! 

Ei, mama, zici și tu așa… 

Îi bătea inima de ziceai că-i sare din piept. Pentru o secundă, i-a trecut chiar prin cap să-i spună doamnei Stănescu că poate ar fi bine să se întoarcă înapoi la Slobozia. La căsuța lor de la marginea orașului, acolo unde erau toți prietenii lui cărora le mai șoptea pe la testele de matematică. Ei, unde să ne mai întoarcem acuma, și-a spus tot el amărât. 

Nici nu se făcuse bine ora opt și doamna Stănescu cu Manuel de mână erau în  fața școlii. Au intrat la secretariat și au spus pentru ce au venit iar doamna de acolo le-a spus sa mai aștepte că are ceva treabă. Da’ în ce problemă, s-a interesat. Păi,  știți,  ne-am mutat în cartier și vrem să înscriem copilul la școală. Domiciliul este aici în zonă? Sigur că da. Faceți copie după buletin și completați cererea asta. 

Și așteptați că am treaba acuma.


Bien Dormir Max Extended Release este conceput sub formă de comprimate cu eliberare prelungită. Concentrație optimă de ingrediente active se eliberează treptat, timp de 6 ore, astfel se asigură menținerea unui somn fără întreruperi, pe durata întregii nopți. Bien Dormir Max Extended Release  conține 7 mg de melatonină. Nu dă dependență.


Au așteptat vreo jumătate de oră. În tot timpul ăsta, Manuel trăgea cu ochiul la copiii pe care îi vedea pe hol. Veseli și plini de energie. Ca acasă, la Slobozia. Atât că, în holul în care se aflau ei acum era o vitrină mare cu o grămadă de medalii și diplome de pe la tot felul de concursuri. 

Of. Am zis eu că sunt foarte deștepți copiii de-aicea. O să mă fac de râs, sigur, și-a spus în gând Manuel. Noroc cu papionul cel verde! Parcă-l făcea să se simtă mai bine. Măcar bine s-arate, vorba domnului Stănescu!

Hei, mai sunteți aici? A răsunat o voce din secretariat. Ați completat cererea? Da, sigur, poftim. În ce clasă e copilul? A patra? Stați să vedem ce locuri libere sunt. Că nu prea sunt. O sun acuma pe doamna directoare. Bună ziua! Șefa! Avem o înscriere aicea, la clasa a patra. Nu, nu e din București, e de la … e din… De unde ați spus că sunteți? A, din Slobozia. La ce clasă îl repartizam? La A și la B știți că nu mai e nici un loc. Nici la C, da. Cum sunt?

Aici a ezitat un pic. L-a măsurat pe Manuel cu privirea din cap până-n picioare și s-a oprit la papion. L-a fixat așa vreo cinci secunde dupa care s-a întors și a răspuns mai încet. Da, da, sunt de etnie… Încă unul. Da’, șefa, știu, vin toți la noi aicea de parcă am fi… în sfârșit. Deci rămâne la F? Bine, îi trimit acuma. 

Gata, s-a rezolvat, avem un loc la a patra F. La primele e mai greu, că se bat părinții pe clasele astea. Sunt doamne învățătoare cu experiență, titulare, au premii la concursuri, proiecte europene, fac performanță serioasă. E cu listă de așteptare la ele. Dar o să vă simțiți bine la a patra F. Acolo mai sunt… 

Mai sunt așa ca dumneavoastră. 

Marileno, te duci pana la trei? Ia-l și pe ăsta micu cu tine. La Ioneasca,  da, aia nouă care a venit anul ăsta.

Până la etajul al treilea, Manuel a urcat treptele cu pași grăbiți și hotărâți. Gata, hai c-am ajuns. O sa fie bine. O sa le spun de căpitanul Nemo. O sa le spun și cum au ajuns în centrul Pământului. Le spun ca știu și fracții. Știu și fotbal. O să le spun și de… Las’ c-o să fie bine. Am să le …

Și atunci s-a deschis ușa. 

Bună ziua, dragule!

Bine ai venit la noi!

Doamna din fața lui îi zâmbea larg, cu niște ochi buni și frumoși. Hai, intră, de ce ai emoții? Clasă, uite, el este colegul nostru vostru cel nou. Câteva zeci de priviri s-au îndreptat asupra lui iar el a crezut că intră în pământ de rușine. Cum te cheamă? Manuel? Hei, da’ ce nume drăguț ai! Uite,  e un loc pentru tine aici în banca de lângă geam. Hai, vino! Tare ne bucurăm că ai venit aici!

Manuel înțepenise lângă ușa de la intrare și auzea că prin vis vocea caldă care îl chema să se așeze în bancă. Ar fi vrut să meargă dar picioarele nu prea-l mai ascultau. Ochii lui s-au oprit asupra chipului celei care îi vorbea și nu era în stare să vadă în momentul acela decât un singur lucru.

Doamna avea și ea un papion verde la gât. 

Aproape ca al lui.

Un papion verde și niște ochi buni și frumoși.

POVESTIRI DIN CANCELARIE cu Marcel BARTIC
Rubrică susținută de Fiterman Pharma 


Citește și:

Pacheţelul cu răvaș. Hrană sănătoasă și dragoste pentru copilul tău

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.