Ați auzit de principiul „Nimic pentru noi fără noi”?

de Sofia Crudu, fondatoare a proiectului „Nu mă sperie Bacul”

Ați auzit de principiul „Nimic pentru noi fără noi”? Educația nu trebuie să fie un privilegiu, ea trebuie să fie pentru toți. Vorbim despre schimbare, noile programe de liceu, dar fără consultarea celor vizați, liceenii. Se pot lua decizii fără implicarea directă a lor în proces? Ce vreți voi? Ce mai citiți și de ce? Ce vă place? Ce vă ajută? Și dacă nu mai citiți, cum v-am putea convinge să…? Cum vedeți lumea lui 2025? Pe voi vă ascultă cineva? Sunt doar câteva întrebări cu care aș porni un dialog real. Înțeleg nevoia de schimbare, sunt întru totul de acord că trebuie. Dar cu ce schimbăm, ce punem în loc? Liceenii sunt în măsură să identifice nevoile reale. Prea multă vreme am umplut golurile cu ce am crezut doar noi că e bine, fără a vedea dincolo de ministere si catedre.

Nu știu cum se vede de la voi, dar pot să vă spun cum văd liceenii învățarea, pot scrie și despre dorințele lor, cum ajunge informația mai repede la ei și devine utilă. De câteva luni le suntem alături în sălile de clasă și adevărul lor e incontestabil. E nevoie de o schimbare, dar elevii fac parte din proces și o consultare cu reprezentanți ai generației lor era binevenită.
Ar fi trebuit să plecăm de la Nimic pentru ei fără ei. Săptămână de săptămână, sute de elevi, profesori de limba română și vedeta noastră, materia de bac, toate împreună și plecând de la nevoile reale ale lor. Pe lângă specialiști, lideri de școli, experți în curriculum, există nevoia de ascultare a liceenilor, un feedback venit din partea lor ar împinge căruța înainte și nu înapoi. Dacă ne raportăm la profilul absolventului de liceu, vedem și drumul pe care-l avem de parcurs. Este despre ce-i așteaptă la final de liceu. Vrem un capăt de drum sau deschidere către viață cu toate provocările ei?

Nu mă sperie bacul! e un proiect pilot care a așezat în jurul mesei liceeni, profesori de limba română și profesori de arta actorului. E o mare provocare pentru noi să reușim să pătrundem printre orele multe ale lor, să ținem cont că la o aruncătură de băț de București multi copii sunt navetiști, să facem loc unui proiect într-un sistem rigid și suspicios plin de orgolii și las’ că știm noi cum e mai bine!
Avem adunate sute de feedbackuri de la liceeni, am cerut același lucru și de la profesorii colaboratori, vrem să rămânem cu picioarele pe pământ. Schimbările nu vin ușor, e nevoie de timp. Suntem deschiși să ne repliem de fiecare dată când suntem trași de mânecă.

Las câteva gânduri, e punctul de plecare al unui proiect care e în primul rând despre liceeni.

Liceeni: ,,M-am obișnuit să vorbesc mai mult cu colegii și am devenit mai atent la cum comunic și ascult, am mai mult curaj și încredere’’, ,,Înțeleg mai bine legăturile dintre personaje și cum le pot caracteriza’’, ,,Am căpătat mai mult curaj de a vorbi în public fără teama de a fi judecată pentru opiniile mele’’, ,,Vorbesc mai clar, îmi organizez mai bine gândurile și îmi este mai ușor să lucrez cu ceilalți’’, ,,Mi-ar plăcea ca stilul de lucru să fie aplicat și la alte materii, pentru că se înțelege foarte bine’’, ,,Provocările permanente de muncă în echipe mă ajută la exprimarea ideilor mai clar și la o ascultare mai activă’’, ,,Atmosfera și persoanele din jur îmi cresc încrederea în mine, nu contează pe cine știam de dinainte, învăț foarte ușor aici’’, ,,Totul este abordat foarte practic, se încurajează respectarea profundă a noastră și nu există urmă de prejudecată’’, ‚,E o schimbare foarte mare faptul că suntem implicați și nu doar ascultăm din bănci’’.

Profesori: ,,Nu-ți place ce vezi? Schimbă! Crezi că poți face mai bine? Ai curaj! Iar instrumentul cel mai potrivit pentru a schimba oameni și mentalități este educația prin cultură, în special prin teatru…Când, zburând spre examenul maturității ca Harap-Alb, cărările par a ni se fi încurcat, nu Spânul e soluția rezolvării situațiilor dificile, ci curajul de a schimba abordarea.’’ (Monica Ciurea, profesor de limba și literatura română, Colegiul Naționall I.L. Caragiale, Moreni)
,,Iată cum, grație Sofiei și lui Dan Crudu, învățarea poate fi o activitate interesantă, făcută din suflet pentru suflet, prin sufletele voastre…ale elevilor Liceului Teoretic ,,Horia Hulubei’’, din Măgurele! Și da, undeva în backstage, niște ochi curioși vor urmări evoluția fiecăruia dintre voi…ce poate fi mai frumos decât să vă văd cum străluciți dincolo de sala de clasă?!’’ (Liliana Mitria, profesor de limba română, Liceul Teoretic ,,Horia Hulubei’’)
,,În loc să analizeze pasiv un personaj, elevul devine personajul. În loc să memoreze structura unui unui conflict, îl joacă. În loc să repete mecanic replici, ajunge să le înțeleagă prin trăire. Orice scenă dintr-o operă literară – fie ea din Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Preda – pare să capete altă semnificație atunci când un adolescent îi rostește replicile cu propriile ezitări și ritmuri. Privesc cu mândrie acest proiect, care nu doar pregătește elevii pentru bacalaureat, ci îi formează pentru viață.’’ (Mădălina Boteanu, director adjunct și profesor de limba română, Liceul Tehnolologic Energetic ,,Elie Radu’’, Ploiești)
,,Pentru mine, profesor de limba română, a fost fascinant să observ cum elevii care se apropiau cu reticență de un roman sau de o piesă de teatru ajungeau, prin exercițiile teatrale, să vorbească cu naturalețe despre simboluri, dimensiunea psihologică a personajelor, despre perspective narative sau despre mesajul unei epoci.’’ (Mărgărit Gina Mariana, Liceul cu Program Sportiv ,,Helmut Duckadam’’, Clinceni, Ilfov)
,,Ideea implementării Proiectului Nu mă sperie bacul! a adus elevilor o oază de bucurie, încântare, relaxare, dar și dorința de a explora universurile literare prin jocul teatral. Împreună vom face ca bacul să nu mai fie o piatră de încercare, ci un laborator de creație în care vor fuziona idei, cunoștințe, talent și emoție.’’ (Diana Constantinescu, profesoară de limba și literatura română, Liceul Tehnologic Anghel Saligny, Ploiești)

Nu pariez pe varianta studierii operelor de limba română mai mult cu fața către trecut. Și așa gândesc și liceenii. Nu mă credeți? Stați de vorbă cu ei, fiți curioși.
De sute de zile, de câteva luni, doar pe drumuri și încă voluntariat. De ce facem asta? Pentru că știm deja: schimbarea începe cu ,,a face’’, iar binele molipsește. Acum, nu mai suntem doar o mână de oameni care visează ci oameni care construiesc împreună.
Ne vedem în sălile de clasă și în primăvară la Festivalul de teatru pentru adolescenți Nu mă sperie bacul!