Închide
Poeta și disidenta anticomunistă Ana Blandiana a fost aleasă membru titular al Academiei Române.
Adunarea Generală a Academiei Române, întrunită în sesiunea din 29 octombrie 2025, a decis, prin vot secret, alegerea unui număr de 3 membri titulari și 2 membri corespondenți, precizează Tribuna Învățământului.
Noii membri titular ai Academiei Române sunt: Ana Blandiana (Otilia-Valeria Rusan), Secția de filologie şi literatură; Nicolae-Ovidiu I. Badea, Secția de științe agricole şi silvice; Wilhelm Dancă, Secția de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie.
Membri corespondenți ai Academiei Române au fost aleși: Viorel Jinga, Secția de științe medicale; Luminița Chivu, Secția de științe economice, juridice şi sociologie.
În context, Academia Română reamintește: „Conform Statutului Academiei Române și prevederilor legii nr. 752/2001, titlul de academician poate fi folosit numai de membrii titulari ai Academiei”.
Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman; n. 25 martie 1942, Timișoara, România) este o scriitoare (autoare a 27 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi), ziaristă și luptătoare pentru libertate civică din România.
În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. A fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale.
Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.