– Alo, Ministerul Educației – România? Bună ziua. Cu domnul Daniel David, vă rog. […] Alooooo, domnul Daniel David? Bună ziua. Natalie Ester vă deranjează. Iertați-mă, vă rog, dar trebuie neapărat să vă întreb ceva: duceți cumva lipsă de furie socială? Aveți nevoie de revolta celor care, oricum, sunt dezgustați de mulți dintre miniștrii noului Guvern? Știm că mulți ați fost puși acolo forțat, nu ca să reformați ceva, ci ca să mențineți vechile obiceiuri. Doar că, vedeți dvs, nici Nicușor Dan și nici Ilie Bolojan nu sunt singuri, acolo, de data asta. Și nu sunt nici de capul lor, acolo. Au spatele asigurat de acea societate civilă care a știut și știe ce să facă, atunci când e nevoie de ea. Mă număr printre oamenii ăia (deloc puțini) care stăm pe voi cu ochii ca pe butelie. Și, ca să închei, că n-am toată ziua la dispoziție: vă recomand călduros să vă revizuiți entuziasmul cu care ați ieșit înaintea celorlalți miniștri, cu un pachet de măsuri de austeritate în educație, adică exact în sectorul care, alături de cultură, este în zona cea mai expusă, cea mai sărăcită și cea mai tensionată, din România.
Pensiile speciale nu s-au tăiat.
Inspectoratele școlare, supradimensionate și politizate, au rămas neatinse.
Ministerul are încă o structură umflată, ineficientă.
Nimeni din guvern nu a venit cu măsuri clare de reducere a cheltuielilor administrative.
Nu, elevii și nici profesorii NU sunt sursele de cost. Cum să-i sacrificați pe ei, primii???
Hai, concentrați-vă puțin la liderii corupți din jurul dvs. La elefanții din cameră. La funcționarii incompetenți. La rețelele de partid.
Aveți de unde tăia, domnule ministru.
Nu mă enervați, că mi-e cald. Și n-aveți chef de gura mea, credeți-mă. Întrebați-l pe Ponta cum e să intri-n gura mea. Sau pe Nicușor (știe, i-am spus-o-n ochi). Cu dvs n-am avut onoarea. Încă. Dar, zău, nu vreți.
