Închide
de Marcel Bartic, profesor
Ai doar optsprezece ani?
A, e clar. Iartă-mă. Nu te-am prins în cea mai fericită perioadă din an. Zilele astea ai un milion de lucruri pe cap. Ești în focul ultimelor pregătiri pentru bac iar emoțiile au început deja să-ți facă în piept ca nebunele. Simți că timpul s-a făcut mic, mic de tot, și ți-a scăpat printre degete rostogolindu-se sub un dulap de unde nu poți să-l mai scoți . Te zvârcolești printre sintezele cu comentarii, culegerile de matematică și broșurile de admitere la facultate, întrebându-te de ce dracu trebuie să existe etapa asta în viața ta. Te macină îndoielile, verifici a o suta oară mediile cu care s-a intrat anul trecut și te întorci grăbit la modelele de subiecte pentru bacalaureat. Poate că de data asta reușești să le faci fără greșeală.
Fără greșeală. Băi, enervant mai poate fi și cuvântul ăsta. Toți adulții îți spun încontinuu că trebuie să fii atent să nu greșești. Așa, și? Dacă se întâmplă, ce? A, cum ce, e simplu, ți-a zis ție taică-tu, viitor distrus, ratat, nenorociri, explodează universul, dintr-astea fără drum de întoarcere. Foarte încurajator. Peste tot unde mergi, cu cine vorbești, pe cine asculți, vezi greșeli peste tot. La școală, pe stradă, acasă, la televizor. Coliziuni frontale cu gramatica limbii române. Cu logica, rațiunea și bunul simț. Toată țara asta pare un interminabil parastas dansant al prostiei și incompetenței.
Dar ție ți se cere să fii perfect.
Ce ipocriți…
Ai dreptate. Suntem niște ipocriți. Ți-am servit o lecție de care ar trebui să ne fie rușine. De vreo treizeci de ani, de când ne lăudăm că trăim în democrație, n-am făcut nimic pentru tine. Pentru educație, pentru economie sau pentru justiție. Nu avem drumuri. Nu avem școli sau spitale. Suntem europeni doar pe hârtie. Valori precum statul de drept, democrația și demnitatea umană au rămas vorbe goale, lăsate să zacă, pentru a salva aparențele, în vreun colț de document guvernamental. Am tăcut laș sau ne-am făcut că plouă știind toate aceste lucruri.
Iar când rezultatele examenului (nostru) de maturitate istorică au trecut de linia roșie a dezastrului, am dat vina pe alții. Pe străini. Pe politicieni. Pe neșansă. Am rămas corigenți la viitor și suntem singurii responsabili pentru asta. Tu însă nu trebuie să faci ca noi. Nu ne lua ca model. Ție să nu-ți fie frică să greșești. Să nu-ți fie teamă să vorbești. Să întrebi. Să o iei de la capăt de o mie de ori dacă e nevoie. Să înveți să spui nu. Să nu mai lași pe alții să decidă pentru tine, cum am făcut noi.
Știu că te enervează să vezi mulți dintre adulții din viața ta blazați și resemnați că trăiesc într-o țară fără perspective. Mulți care-și plâng patetic de milă dar nu mișcă un deget să schimbe ceva în viața lor. Mulți care fac compromisuri, dau sau iau șpagă sau trebuie să se umilească în fața vreunui funcționar de la primărie. Sunt (prea) mulți? Nu vrei să ajungi ca ei? Bravo. Mai ai de dat un examen în afară de cele de la bacalaureat. Pe 26 mai.
Ai doar optișpe ani?
Ești nebun, iubești și nu ai bani?
Ai șoseaua ta cu un singur sens, care sigur te va duce undeva?
Vino la vot.
Destinația este Europa.
