Adieri moscovite în școala românească

Adieri moscovite în școala românească

de Marcel Bartic, profesor de istorie

Mă simt dator, încă din primele rânduri, să precizez că nu sunt expert în relații internaționale și nu am pretenția că pot descifra cu certitudine ce se întâmplă zilele astea la Moscova. Sunt oameni mai deștepți ca mine în măsură să o facă. Nici nu cred că aruncatul cu păreri în stânga și-n dreapta e de folos în aceste momente cât, mai degrabă, un strop de bună-cuviință și precauție în interpretarea evenimentelor de ieri. (M-am maturizat un pic, așa-i?)

Poate și-oleacă de empatie. Nimic nu justifică uciderea unor civili nevinovați. Nimic nu justifică un atentat terorist. Oriunde ar fi, oricare ar fi motivele. Că mai marii de la Kremlin vor folosi asta în favoarea lor iar nu cred că vă spun vreo noutate. Ne-am obișnuit cu ideea că pentru Putin viețile oamenilor nu valorează nimic. Că-s ai lui sau ai altora.

Simt însă nevoia să vă împărtășesc un gând care nu-mi dă pace de ceva timp.

N-oi descâlci eu ițele raporturilor de putere în Europa în schimb știu (destul de bine) ce se întâmplă prin școlile din România și nu pot să nu remarc niște, nici nu știu cum să le spun.

Similitudini, poate?

Da, hai să le spunem asemănări între narativele de la Moscova și o tendință, destul de agresivă, printre unii profesori din țara noastră. Spun unii pentru că mai sunt și oameni cu mințile la locul lor, cu suficient discernământ încât să nu se lase influențați de orice prostie citită în online.

Școala de altădată, nostalgiile după un sistem educațional autoritar bazat pe pedepse și mijloace de coerciție, respingerea violentă a modelelor educaționale din spațiul occidental, obsesiile homofobe și spaimele legate de identitatea de gen, curentul suveranist și deja enervantele teorii ale conspirației par a avea un numitor comun cu propaganda venită dinspre Moscova.

O fi o coincidență? O fi un efect direct al războiului informațional generat de mașinăria minciunii de la Kremlin? O fi doar expresia prostiei și nivelului foarte scăzut de pregătire al unor cadre didactice?

Poate că toate la un loc. Ce simt însă că se întâmplă este o intensificare a acestui curent printre cei de la catedră. Cei mai mulți nu sunt nici măcar conștienți că sunt colportori ai propagandei de la Kremlin. Sunt doar nostalgici după școala de altădată, captivi ai ideii că sunt bine pregătiți dar elevii nu mai sunt ce erau odată, speriați de tot ce înseamnă schimbare, inovație si progres în domeniul educatiei, pe scurt sunt rezultatul vizibil al celor treizeci de ani de bâlbâieli și inconsistență în pregătirea profesorilor.

Par însă mai vocali că de obicei. Mai agresivi. Mai prezenți în spațiul public inducând ideea că vorbesc în numele celor vreo două sute de mii de profesori din România.

Mai nou, au și reprezentare parlamentară. Ideile lor sunt preluate imediat (și invers!) de personaje dubioase, cu intrare și legături cu Ambasada Rusiei la București. V-amintiți, cu siguranță, de cazul schimbării denumirii liceului Vulcanescu, când Șoșoacă a intrat în liceu ca la ea acasă grație intervenției unui secretar de stat din Ministerul Educației. Inutil să vă mai povestesc ce prietenie e între Șoșoacă si dom’ Kuzmin, ambasadorul Rusiei la București, da? A, și dacă tot vorbim de oficiali din Ministerul Educației, vi-l amintiți fără îndoială pe Alexandru Mîță, consilier prin 2020, harnic colaborator al publicației Sputnik, care visa „de mic copil să ajungă la Moscova” și denunța drept „colonialism” parteneriatul cu Statele Unite.

Sigur că nu pot fi băgați toți în această categorie dar e un semnal de alarmă că narativele de la Moscova au acces la nivel înalt in instituțiile statului român.

De fapt, cred că ăsta e adevărul pericol. Că sunt idioți utili care promovează, de cele mai multe ori inconștient, discursul Kremlinului, asta n-ar fi ceva greu de înțeles. Nu e o noutate. Că discursul ăsta ar putea influența politicile publice în sistemul nostru de învățământ, asta, da, ar putea fi o problemă.

Una mare chiar.

Tot ce se întâmplă la granițele noastre are impact asupra fiecăruia dintre noi.

Educația nu face excepție.

Bătălia nu se dă doar în tranșee, cu gloanțe și obuze ci și cu idei care, fără filtrul rațiunii și gândirii critice, pot afecta generații întregi de copii. Viitori adulți vulnerabili la extremism și regimuri totalitare.