Închide
Act ratat. Rușinea meschină a Armatei față cu clipa istorică a Educației în România
de col. (r) dr. ing. Marian Staș
Nici nu-mi aleg cuvintele, să fie corecte politic – nu cumva să deranjezi… mvaaai, așa ceva!… puțin reșpect față de haina militară, măi dragă!... –, dar mai ales, nici nu vreau să-mi le aleg, pentru a caracteriza, așa cum merită, rateul de leadership colosal, înfiorător (atributele colosal și înfiorător caracterizează sintagma rateul de leadership, de-aia le-am pus la coadă) al diriguitorilor învățământului militar, consfințit idiot-birocratic prin ordinul scris ce a interzis explicit colegiilor naționale militare participarea în Programul Național pentru pilotarea sistemică de planuri-cadru în învățământul liceal¹, a cărui primă etapă strategică – depunerea planurilor-cadru de către liceele doritoare – s-a consumat în 15 ianuarie curent².
Citiți și vă cruciți!…
Colegiiilor naționale militare le-a fost interzis, prin ordin scris, dreptul lor inalienabil de a-și pune la lucru curajul, creativitatea, inspirația, alături de și împreună cu toat celelalte licee din România care și-au asumat acest exercițiu excepțional de leadership real. Ca să realizați oroarea, închipuiți-vă acest scenariu halucinant: Inspectoratul Școlar Județean cutare interzice, prin ordinul scris al inspectorului școlar general, participarrea liceelor din subordine în Programul Național pentru pilotarea sistemică de planuri-cadru în învățământul liceal!… Horror, sau ce?!…
Am detaliat aici³, in extenso, la vremea ei, tărășenia toată. Nu mai insist. În finalul textului meu, am dat și foaia de parcurs pentru salvarea procesului, în timp util, de la eșuarea sa lamentabilă. I-auzi, ia:
TO DO: 15 decembrie 2025 – 15 ianuarie 2026
Eu am scris, eu am auzit.
N-a fost suficient rateul politico-ministerial penibil de calibru cosmic pe numele său Ionuț Moșteanu, ca să dea de gard, în batjocură nesimțită iresponsabilă, cu tot ceea ce dna deputat Corina Atanasiu și cu mine am făcut, cu bună-credință, luni la rând din vara anului trecut până acum, ca să fie bine / să nu fie rău. Colac peste pupăză, a intrat în peisaj și urechea surdă a noului ministru al Apărării, Radu Miruță, care n-aude n-a vede⁴ de trei săptămâni de când îi tot dau semnale, direct pe whatsapp și indirect prin toți amicii useriști ori nu, oameni serioși pe care îi cunosc personal – nimic, nene, n-aude n-a vede!… Acum pe bune, cărui politician de doi bani să-i pese pe bune, da’ pe bune, de un așa mizilic insignifiant precum cinci colegii naționale militare, care tocmai au ratat inconștient clipa istorică a Educației din România⁵ (păi, cine altcineva s-o rateze dacă nu Armata României prin învățământul ei – e cât se poate de firesc, nu?!… Firesc pe naiba!… ☹) și despre care deja deja știu cei de sus ce / cât le trebuie lor cel mai bine, în termeni de mediocritate îndesată în planuri-cadru cuminți, birocratice, croite să nu supere?!…
Eu mă gândesc așa, cu mintea mea a proastă: domnilor general și secretar de stat, care m-ați primit în audiențe în numele șefului Statului Major al Armatei și, respectiv, al ministrului Apărării, la ce naiba ați mai aprobat prezența mea în fața voastră, fraților, dacă știați că facem acolo dialogul surzilor?!… Doar așa, din complezență ieftină? Păcat de timpul pierdut – și al meu, și al dumneavoastră – dacă așa ați socotit!… În plus, dacă aș fi fost de partea cealaltă a mesei – adică în locul dumneavoastră – eu mi-aș fi pus, totuși, întrebarea elementară de bun-simț, băi nenicule, vine un colonel în rezervă, care zice că a absolvit cvea și pe la Harvard, uau, să ne ocupe nouă timpul pentru audiențe cu povestea asta cu planuri-cadru alternative, cu clipa istorică pentru Educația din România, cu oportunitatea fantastică de a ne alătura și noi procesului… Băi, omul ăsta o fi dus cu capul, sau chiar știe ce spune și poate că ar fi sănătos să-l ascultăm constructiv, și nu distructiv?!… În plus, v-am oferit și supapa de salvare politică din toată povestea: depunerea de planuri-cadru alternative de către măcar un colegiu național militar nu vă angaja și nu vă obliga la nimic-nimic-nimic, după!… Bine-mersi, puteați decide ulterior că nu e momentul încă, că e zăpadă multă în poarta unității, alea-alea, și, în concluzie, mergeți clasic, pe ce planuri-cadru ați fost în stare să faceți de la bun început – dar să interziceți prin ordin scris ceea ce nu aveați voie să interziceți – sunteți toți duși cu capul?!…
Cum, de ce nu aveați voie?!… Uitați de ce:
Lex iniusta non est lex⁶ – Sf. Toma d’Aquino⁷ dixit, apud Sf. Augustin⁸!…
De-aia!…
Sau încă mai credeți că a interzice prin ordin scris prezența colegiilor naționale militare în Programul Național pentru pilotarea sistemică de planuri-cadru în învățământul liceal, aprobat prin ORDIN al ministrului Educației și Cercetării – jurisdicției căruia învățământul militar îi este subordonată – a fost cel mai just / corect / drept / legitim / vizionar / integru lucru pe care mintea voastră v-a pus să-l faceți, întru binele suprem al colegiilor naționale militare?… Horror, sau ce?!…
Și acum, colacul peste pupăză. Partea asta de non-conversație (mai cu seamă, din a doua audiență, în numele ministrului Apărării – povestea a apărut și în prima audiență, dar mai soft) a fost cea mai tare, pentru mine, când am luat act de felul vajnic-patetic în care colonelesele⁹ și coloneii aduși să apere cauza interdicției mi-au dat la glezne cu argumentele lor curriculare supreme: vezi doamne, planul-cadru deja decis de establishment-ul militar este cel mai tare din lume pentru că… ta-naaa: garantează, așa cum e el făcut, că liceenii militari vor învăța într-un mare fel limba engleză și că… ta-naaa: vor promova examenul de bacalaureat, en fanfare!… Astea erau marile aliniamente curriculare, de apărat strașnic prin interdicția de noaptea minții: engleza și bac-ul – nu cumva să ne atingem de engleză și de bac!… În context, mi-aduc aminte de de un compliment tembel, pe care l-am primit de mai multe ori după 1999: mamăăă, ce taaare ești – ai făcut școală la Monterey (acolo am absolvit un curs postuniversitar de management al resurselor de apărare), ai făcut școală la Harvard, predai la Harvard… e clar, știi engleză foarte bine!… Dăăăă!…
Un ultim gând, în acest context. Lunile din urmă, din iulie 2025 începând, m-au pus în dialog direct cu zeci de licee și sute de profesori, pe subiectul pilotării de planuri-cadru. De departe, cea mai șocantă conversație ce mi-a explodat în față a fost ceea ce aș numi, fără să clipesc, psihoza bac-ului: bine-bine, pilotăm planuri-cadru noi, cu CDEOȘ de până la 60% (brrrr!…), dar bac-ul? Ce facem, și cum, ca elevii noștri să nu cumva să rateze bac-ul, mvaaai?!… Oameni buni, fraților, dacă la ASTA (constat că s-a redus, până acum, și) se reduce și de-acum înainte TOATĂ filozofia voastră educațională a anilor de liceu – lasă tu abureala asta cu CDEOȘ și toate nebuniile pământului, drone, inteligență artificială, IoT, STEM, artele secolului XXI, multiculturalism, educație spirituală, gândire critică, teoria cunoașterii… texte!… da’ cu BAC-ul… cu BAC-ul… cu BAC-ul cum făcem (sic)?!… – atunci iertați-mă, vă rog, dar aveți o maaare, uriașă problemă de (in)adecvare a școlii pe care o puneți în fapt la realitățile și provocările veacului nebun în care trăim. Iar întrebarea următoare, retorică de bună seamă, e valabilă și pentru voi și pentru colonelesele și coloneii apărătoare /apărători vajnice / vajnici meschine/ meschini ai interdicției de noaptea minții: oameni buni, România de azi-mâine-poimâine e condamnată să existe / acționeze / performeze excepțional într-o lume în care inteligența artificială deja rezolvă probleme de matematică de calibru OIM… Venezuela e cum e… Groenlanda e cum e… Gaza e cum e… Acordul de liber schimb MERCOSUR-UE recadrează fundamental economia europeană… Ucraina e cum e… Rusia e cum e… Iran e cum e… Taiwan e cum e… La noi, “monstrul România suveranisto-neolegionară” pare că rânjește tot mai hâd-hidos pe zi ce trece… De-o parte și de alta a Prutului reunificarea e mai aproape ca oricând!… – și voi vă lamentați aiuritor de cum s-or descurca liceenii cu un amărât de bac aflat de zeci de ani în moarte clinică în România?!… ASTA e metrica voastră de căpătâi despre anii de liceu, bac-ul pe ușa căruia intră în fiecare an 70 la sută din absolvenți și pe care-l promovează pănâ în 70 la sută din cei 70 la sută care l-au dat, dând Țăăăriiișoaaarei noastre dragi mai puțin de 50 la sută absolvenți pe biune, dintre cei în care statul a investit ani și ani pentru școlirea lor?!… Atât v-a mai rămas ca ultimă redută de încremenire în propriile voastre frici, bac-ul nostru amărât, în fapt industrie cinică de meditații pentru făcut căruțe de bani, bac mort clinic de ani în șir?!… Trist!… Foarte trist!…
Ah, și încă o stupizenie, en pasant (sorry, dar nu am cum să nu o scriu și pe asta, am auzit-o și m-am cutremurat): cine știe dacă am să mai fiu director de la toamnă încolo, când începe pilotarea, prin urmare ce rost are să coordonez facerea unui plan-cadru din alt film, atât timp cât nu eu voi conduce școala?!.. ASTA înseamnă să-ți pese pe bune de școală și de copii? No comment. Sorry!…
TO DO: 19-30 ianuarie 2026. Soluția “nucleară”
Pentru că lex iniusta non est lex.
Haideți, oameni buni, că, dacă toți cei cărora chiar ne pasă pe bune vrem cu adevărat, putem face împreună și această frumoasă minune, deoarece colegiile naționale militare o merită cu asupra de măsură, întru ne-ratarea clipei de grație, deoarece colegiile naționale militare nu merită așa ceva câtuși de puțin.
Ar fi păcat de Dumnezeu.
Timpul va proba.
____________________________
¹ https://www.edu.ro/pilotare_planuri_cadru_liceu
² https://www.edu.ro/ress_rel_04_2026
³ https://www.educatieprivata.ro/zapada-kaki-mediocra-din-poarta-colegiilor-nationale-militare/
⁴ https://m.dex.ro/expresie/e4107-n-aude-n-a-vede-n-a-greul-pamantuluise-face-ca-nu-stie-nimic
⁵ https://www.educatieprivata.ro/clipa-de-gratie/
⁶ https://lawtutor.co.uk/lex-iniusta-non-est-lex
⁷ https://humanitas.ro/autori/toma-daquino
⁸ https://www.jstor.org/stable/24756744
⁹ https://ro.wiktionary.org/wiki/coloneleas%C4%83