A răcit. Să-l duc la școală sau să rămână acasă?

Sau la grădiniță ori în parc. Într-o comunitate, de fapt, pentru că despre asta este vorba.

Îi curge nasul, tușește, a făcut și-un pic de febră, dar se simte în stare să meargă la școală, chiar ar vrea să meargă. Ce e de făcut? Cel mai bine ar fi să rămână acasă, supravegheat. E adevărat, părinții trebuie să plece la serviciu, însă niciodată nu ai cum să știi cum va evolua starea copilului, așa că poate fi cazul ca unul dintre ei să-și ia o zi liberă. Iar copilul e bine să fie văzut de un medic fiindcă numai medicul poate pune diagnosticul.

Dacă merge la școală sau la grădiniță poate fi un pericol pentru ceilalți copii fiindcă poate avea o viroză, de exemplu, iar copiii nu pun întotdeauna mâna la gură când strănută sau când tușesc. Asta nu înseamnă că nu au fost educați de părinți în acest sens sau că nu și-au însușit educația. Copiii se iau cu joaca și sunt surprinși ei înșiși atunci când se manifestă tusea ori strănutul. Și se miră toată lumea că într-o clasă unde un copil a făcut viroză fac imediat alți câțiva, mai ales cei care s-au jucat cu el sau colegul de bancă, adică acei copii care au fost în apropiere atunci când viroza s-a manifestat prin strănut sau tuse. Un copil cu viroză poate să-i contamineze pe toți copiii cu care intră în contact, fie la școală, fie în parc, fie la sala de sport. Dar și pe adulții din imediat apropiere.

Iar dacă faptul că un copil nu pune mâna la gură când strănută sau când tușește e ceva să zicem scuzabil – în copilărie înveți, cel mai adesea prin repetiție, bunele maniere –, când un adult se comportă la fel nu mai e deloc așa. Câți dintre noi nu s-au îmbolnăvit fiindcă le-a strănutat cineva în față când au călătorit cu mijloacele de transport în comun sau când au stat în același birou cu un coleg sau o colegă care a mai și uitat să-și acopere gura în timpul tusei sau strănutului? Cel mai des ne îmbolnăvim unii pe alții, asta pentru că nu ne pasă unora de alții, lucru care nu se manifestă numai când este vorba despre viroze, nepăsarea fiind, de fapt, boala cea mai gravă a societății noastre.

Așadar, avem două opțiuni: ori stăm acasă când avem viroză, iar asta e valabil și pentru copiii noștri, ori învățăm să ne pese de cei din jurul nostru și să ne manifestăm în consecință.  Este ceea ce vor prelua de la noi și copiii noștri când vor crește, fiindcă le-am arătat noi cum îți pasă de oameni. Începând cu comportamentul în caz de viroză: ori stai acasă, ori nu uiți nicio clipă să strănuți și să tușești acoperindu-ți foarte bine gura, ca să nu răspândești virusul.