Închide
Preluăm postarea integral, cu acordul autoarei:
Ce-mi doresc eu mie, (prea) scumpă Românie…Vă spun fără pic de răutate și cu o nemăsurată speranță:
De la cei care fac și desfac guverne și care sunt în pragul unei noi faceri de guvern, neîndoielnic mai bun decât defunctul, îmi doresc un ministru care să fi parcurs toate etapele învățării și predării existente și necesare pentru vârsta lui. Îmi doresc un ministru care să nu (mai) confunde educația membrilor partidului lui cu vreun standard aplicabil unor generații de învățăcei și, mai mult, să nu (mai) confunde procentul de promovare la bacalaureat sau EN cu procentul în care vor fi votați la alegerile următoare. Îmi doresc un ministru care să facă din educație un drum paralel cu politica (înțelegând paralelismul ca în geometria euclidiană), sau chiar un ”stat paralel”.
Iar când ministrul va trece, din când în când, puntea către colegii de partid să închidă bine poarta ministerului împotriva oricărei invazii politicianiste.
Și fiindcă fac parte din învățământul preuniversitar, îmi doresc un secretar de stat căruia să i se topească telefonul în mână când are de gând să facă trafic de influență punând pile, prin telefon, pentru transferuri de loaze, fie că este vorba de elevi, fie că este vorba despre profesori. Îmi doresc un secretar de stat care să gândească înainte să vorbească sau înainte să acuze, care să vorbească puțin și răspicat, dar care să fie vizibil prin munca lui concretă.
Imi doresc să aibă puterea de a discerne și de a aduna în jurul lui oameni onești, serioși și performanți. Îmi doresc să aibă suflarea, sau măcar fluieratul, de o așa putere încât să curețe inspectoratele (sau chiar ministerul) de toate bulinele roșii ale ciupercilor otrăvite care s-au înmulțit pe-acolo în ultima vreme…sau chiar să le sufle cu totul de pe fața pământului școlăresc.
Îmi doresc ca acești doi oameni noi să găsească împreună sensul sigtamei ”necorespundere profesională” (cuprinsă într-un act normativ în vigoare), apoi să-și construiască bagheta magică cu care să picure pe noi toți, profesori și învățători, esență de adevăr. Iar licuricii ce vor ieși la iveală ca ”dascăli” neadevărați să dispară, de tot, din spectrul școlăresc. Căci un copil, până ajunge la absolvirea liceului, are cam 25-30 de profesori (incluzând educatori și învățători) în preajma lui. Dacă unul scapă ștafeta, sau pleacă puțin din cursă (cu ștafetă cu tot) să-și aranjeze treburile personale, ceilalți nu mai pot recupera handicapul creat de ”necorespunzător”.
