Închide
Gabriela Florea este o mamă din Iași, de profesie consilier medical. În urmă cu șase ani, ea a decis să protesteze împotriva practicii de a strânge bani de la părinți, pentru dotarea grădinițelor de stat. Și-a retras fiica de la unitatea preșcolară în care i se ceruse să ”cotizeze” și a mutat-o la o altă grădiniță. Pe măsură ce anii au trecut, Gabriela Florea a descoperit moduri legale în care instituțiile de învățământ pot fi ajutate, prin strângeri de fonduri transparente și legale. În cele din urmă, împreună cu alți părinți care au preluat ideea, a reușit să renoveze în totalitate sala de sport a școlii unde învață, acum, fiica sa.
Ea a povestit întreaga experiență pe Facebook. Preluăm postarea integral, cu acordul autoarei:
”Am plecat cu Mara, dintr-o grădiniță de stat, acum 6 ani, când doamna director, proaspăt numită în funcție, a cerut părinților bani pentru videoproiectoare, pe motiv că au cadrele didactice de dat nu știu ce examene. Unii părinți au răspuns rapid solicitării, și căutau variante cu lampa care ține N ore de folosire.
Nu am răspuns solicitării, astfel că, doamna educatoare de la grupă, a considerat că, nominalizând în public părinții care nu au răspuns chemării, va avea mai mult succes.
Cum am ales să spun că nu cred că e treaba mea să susțin examenele cadrelor didactice, doamna educatoare, a încercat să mă convingă că, de fapt, videoproiectorele ar fi folosite pentru copii, cărora urma să le arate nu știu ce imagini. Că lor, cadrelor didactice, nu le trebuie neapărat acele videoproiectoare, dar dacă noi vrem să le luăm, ei apreciază.
Am ales să plec din acea grădiniță, considerând că îmi e jignită inteligența.
Am ales să mergem într-o școală, unde m-am implicat în acțiuni de fundraising, pentru a acoperi anumite nevoi, printre care și renovarea totală a sălii de sport.
Am auzit de curând, din nou, „nouă nu ne trebuie, dar dacă voi vreți pentru copii.” Pas.
Aud la știri, directoarea unei școli, „Noi nu cerem, dar dacă părinții vor pentru copiii lor.”
Nu vă supărați, are Ministerul Educației vreun training pe acest subiect?!
No offence, sunt cadre didactice pe care le respect.
Sunt exemplu că se poate și altfel.
Repet la nesfârșit că plătim deja niște lucruri pe care ar trebui să le regăsim în școli, că nu către părinți trebuie adresate cererile privind igienizarea spațiilor, materiale de curățenie, manuale, hârtie igienica!
Din păcate, tot părinții aleg să cotizeze pentru astfel de lucruri, gândindu-se că vor exista repercusiuni asupra copiilor lor.
Nu, nu sunt de acord că nu se poate și altfel. Ba se poate!
Dar am avea nevoie și de puțin curaj din partea cadrelor didactice, care să înțeleagă că e și datoria lor, să ceară suport instituțiilor care au buget alocat pentru astfel de lucruri.
Că e o chestiune de principiu pentru unii, ca mine.
#haicasepoate #șîeu”
