Prof. Silvia Mușătoiu: Dați-ne pe toți afară!

Silvia Mușătoiu, profesoară și fostă directoare a Colegiului Național Gheorghe Șincai din București, îi adresează ministrului Educației un mesaj tranșant: ”Dați-ne pe toți afară!”

Postarea profesoarei a fost preluată cu mesaje de susținere de mai multe cadre didactice, inclusiv de directori de unități de învățământ.

Prezentăm, integral, mesajul profesoarei Silvia Mușătoiu:

Dați-ne pe toți afară!
Sunt printre cei puțini care și-au exprimat deschis opțiunea pentru reformarea sistemului de învățământ preuniversitar, am militat – să zicem așa – pentru descentralizare, pentru eliminarea metodologiei de mobilitate a personalului didactic, pentru evaluarea periodică și serioasă a profesorilor cu consecința firească de eliminare a uscăturilor de la catedră (nu confundați ”uscături” cu oameni mai în vârstă, vă rog), pentru un învățământ mai suplu, cu 8-9 discipline pe săptămână, în loc de 16-17, pentru eliminarea/transformarea examenelor ipocrite precum competențele de la bacalaureat, pentru testarea unitară a elevilor (anuală, sau periodică) și la alte discipline decât la mate și la română, pentru întărirea rolului profesorului de a face ce a învățat și nu muncă de secretariat etc.

Ministrul D.D. afirma că suntem la momentul ”zero”. Fals! Momentul ”zero” este cel la care nu ai nimic și începi să construiești ceva. Nici măcar la cârpeli nu este momentul ”zero” că de cârpit ne tot ținem de 35 de ani încoace și n-a ieșit bine.

Așa că, eu susțin momentul ”zero”: Varianta 1: Dați-ne pe toți afară, puneți învățământul pe pauză un an (tot învățământul – și preuniversitar și universitar) și în anul acesta reformați-l! Faceți cum trebuie să fie planurile-cadru, corelați-le de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a/a XIII-a, stabiliți programele școlare în acord cu planurile-cadru. Din acestea vă ies normele necesare. Dați profesorilor fișa de post doar cu atribuții de profesor, nu și cu atribuții de secretari, contabili, informaticieni, administratori, asistenți sociali, pregătiți în anul sa(l)batic (al tuturor) cursurile de formare pentru noua structură a învățământului preuniversitar, apoi lansați concursurile de angajare. Vom vedea – și noi și voi – care dintre ei se mai întorc la această treabă. Ups, nu puteți fiindcă tocmai ați afirmat că nu vor fi concedieri?

Varianta 2: șomaj tehnic pentru toată profesorimea (că tot vreți să le micșorați veniturile pe muncă mai multă) pe toată perioada în care voi, diriguitorii țării, vă lămuriți cum e cu reforma și cu scopul ei în învățământul preuniversitar, iar când sunteți gata, din nou zic, vedem noi care mai rămâne să predea și care nu. Sigur, puteți aduna Săptămânile Altfel și Verzi din următorii 18 ani școlari și să le programați pe toate în 2025-2026 (un surogat între șomajul tehnic și voluntariatul atât de frecvent la profesorii buni în vremurile noastre). Scop atins: bani mai puțini, timp câștigat pentru reformă.

Ah, nu puteți? De ce?! Vă gândiți la copii și la faptul că ”pierd” un an din viață? Nu, nu-l pierd, doar că așa ar fi făcută viața lor, cu încă un an de copilărie, cu internship la școala vieții. Vă gândiți că, vai!, nu vor învăța nimic în acest an ”sa(l)batic”, că scade calitatea educației acestor generații de școlari? Nuuuu, nu cred că vă gândiți la asta, că, dacă v-ați fi gândit, n-ați fi avansat ideea măririi efectivelor de elevi, n-ați fi prorogat NICIODATĂ acel 6% din PIB pentru educație, care, după ce a fost scris pe hârtie, s-a dus către o lume mai bună, poate. Copiii, cinstea, onoarea și performanța în educație sunt ultimele chestii la care vă gândiți. Gata, știu, vă gândiți că vă sar părinții în cap, iar părinții înseamnă milioane bune de votanți, nu ca profesorii și învățătorii la un loc care sunt doar vreo 250.000. Ca să gestionați milioanele de părinți la următorul vot popular vă trebuie miliardele alocate partidelor. La acelea nu aveți voie să umblați, așa-i?

Mă uit la apariția gradată a declarațiilor oficiale referitoare la educație, de la creșterea normei de predare în universitar și în preuniversitar, la creșterea efectivelor de elevi, la comasarea școlilor, la reducerea degrevărilor pentru directori (mai întâi), pentru inspectori și funcționarii din minister (mai apoi), la prorogarea unor articole din Legea 198/2023 care s-ar fi vrut reformatoare. Toate sunt cârpeli cu ață albă, pe un fond de doliu pe care-l poartă profesorul bun. În timp ce scriu aceste rânduri îmi parvine știrea conform căreia directorii (care vor rostogoli asta peste profesori) sunt (re)chemați să refacă încadrările DUPĂ examenul de titularizare. O invitație la disensiuni între angajații în învățământ, fără vreun rezultat notabil în educația propriu-zisă. Urmează, oare, să nu mai fie degrevați nici parlamentarii? Sau să se reducă numărul de parlamentari, conform unui referendum trecut și el în neființă?

Să zicem că toate măsurile anunțate sunt necesare și obligatorii pentru ca țara să nu intre în colaps. Dar, de fapt, de ce să zicem noi, când ei nu zic nimic?! Câte norme sunt neacoperite cu personal calificat la nivelul fiecărui județ pe fiecare disciplină în parte? Câți directori au plata cu ora până la maximum admis prin lege? Câți directori/inspectori își fac efectiv orele din obligația de catedră și câți nu? Câte posturi sunt ascunse pentru a fi dăruite acoliților unor directori sau unor inspectori? Când s-a cercetat și s-a pedepsit ultima oară în preuniversitar traficul de influență (nu mai zic de șpagă și de alte nenorociri)? Când s-a numit din pix ultima oară (prin detașare ”în interesul învățământului”) un om capabil cu adevărat? Ideea ”rotativei” apărută la guvern acum câțiva ani este veche în acoperirea (da, da, acoperirea, nu asigurarea) școlilor cu directori: îl pun un an sau doi aici, apoi îl duc un an sau doi dincolo, până le strică direcția tuturor acestor școli. Sub pretextul generos ”Noi nu căutăm vinovați, ci soluții!”, așa-zisele soluții ascund totdeuna vinovații, covrigarii cum s-ar zice…

Îmi vine în minte o replică a unui copil dintr-unul din filmele lui Sergiu Nicolaescu: ”De ce, nea Rică?! De ce?!”. Doar pentru colecta sigură, dar insuficientă, din veniturile angajaților, căci colecta mare la care se așteaptă toată lumea, cea din marea corupție, e prea alunecoasă? Nu, nu sunt dintre cei care vor ”să se taie doar de la alții” și nici nu m-am răzgândit, sunt tot pentru reformă, dar țin mult de tot la ordinea operațiilor și la eficiența lor. Când am spus ”dați-ne pe toți afară!”, m-am inclus și eu acolo…
Eh, măcar de s-ar transforma ”luatul” din veniturile profesorilor/învățătorilor într-un ”dat” către poliție. Căci, mai zic o dată: într-un stat civilizat, de nu finanțezi educația e musai să finanțezi poliția.