Daniel David, posibil ministru al Educației, propune 5 reforme, inclusiv în formarea profesorilor

Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai, al căruit nume este vehiculat ca posibil ministru al Educației, propune cinci măsuri de reformă în domeniu. Printre acestea, regândirea formării cadrelor didactice și a relației dintre învățământul preuniversitar și cel universitar.

Într-un text publicat pe blogul său, Daniel David prezintă cele cinci reforme pe care le propune:

(1) Reforma principală a țării trebuie să vizeze educația și știința:

• Educația superioară este cea care formează profesorii care ne educă copiii. Dacă îi formăm prost, educația preuniversitară – în diversele ei forme – nu are cum să funcționeze bine, marcându-ne în prezent și în viitor. Regândirea celor două domenii – preuniversitar și universitar (incluzând formarea pe parcursul vieții) – și a relației dintre ele, pe bază de bune practici europene și internaționale, este fundamentală.
• Educația superioară formează specialiști și resursă umană calificată. Dacă această formare este de proastă calitate, nu putem fi performanți în funcționarea socială (în diverse domenii).
• Cercetarea științifică generează cunoaștere, care poate susține apoi (a) inovații incrementale și disruptive, cu impact pozitiv asupra bunăstării oamenilor, și (b) sensuri-semnificații de care are nevoie mintea noastră și care ne protejează de influența pseudoștiinței și de manipulare.

(2) Reunirea ministerelor educației și cercetării, pentru a se coordona mai bine în contribuția lor la dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere. 

(3) Implementarea noilor legi ale educației (derivate din proiectul România educată) și cercetării prin prisma unor acte subsecvente care, în flexibilitatea permisă de legislație, să ne racordeze cu cele mai bune practici europene și internaționale, nu să păstreze instituții și practici care s-au dovedit nefuncționale. Acolo unde este cazul, legile mai pot fi amendate, pentru o mai bună racordare europeană/internațională.

(4) Readucerea științei – printr-un plan strategic – în centrul discursurilor și practicilor sociale, inclusiv politice (ex. ”evidence-based policies”), ca fundament al dezvoltării unei societăți bazate pe cunoaștere.

(5) Finanțare adecvată a acestor domenii strategice pentru națiune.