Închide
Există o mulțime de motive emoționale care explică de ce mâncăm chiar și atunci când nu ne este foame: plictiseala, oboseala, stresul, anxietatea sau depresia sunt toate declanșatoare comune atât pentru copii, cât și pentru adulți, alături de factori de mediu precum zgomotul, mirosul, culorile, formele sau textura mâncării, care ne influențează fără să ne dăm seama. emoțional
Luăm în medie 200 de decizii pe zi legate de mâncare (persoanele care sunt la dietă peste 400) și din păcate o foarte mică parte din ele sunt asociate cu foamea din punct de vedere fiziologic.
Fie că ne uităm la televizor, unde suntem bombardați cu reclame, trecem pe lângă biroul colegului unde vedem un bol cu bomboane sau ne așezăm automat la masă chiar dacă s-ar putea să nu ne fie foarte foame, majoritatea dintre noi cădem în capcanele mâncatului emoțional fără să știm de ce și mai ales cum să ieșim din acest cerc vicios.
Pentru cei mai mulți dintre noi, mâncatul emoțional se instalează foarte devreme, când mamele pot interpreta greșit plânsul sau suferința sugarului că fiind foame, când, de fapt, copilul poate fi speriat, are nevoie de un scutec curat sau îi poate fi prea frig.
În timp, mâncarea este asociată cu nevoia de a fi liniștit sau mângâiat de fiecare dată când experimentăm lucruri neplăcute. Este unul dintre motivele pentru care și ca adulți ajungem să apelăm la mâncare pentru a încerca să ne simțim mai bine.
Însă mâncatul emoțional poate fi asociat și cu circumstanțe pozitive, atunci când un copil este recompensat cu dulciuri dacă ia note mari la școală sau asociază sărbătorile sau zilele speciale cu consumul excesiv de dulce.
Toți acești factori (psihologici, neurobiologici și sociologici) contribuie la tipare disfuncționale de alimentație, care pot afecta sănătatea fizică și emoțională a copilului pe termen mediu și lung.
Există însă câteva strategii pe care le putem lua în calcul pentru a putea îmbunătăți relația copilului cu mâncarea:
Există o relație directă între expunerea la ecrane (TV, laptop, telefon) și mâncatul excesiv, atât în rândul adulților cât și în rândul copiilor. Gustările din față televizorului, indiferent de foame, sunt un obicei pe care foarte mulți copii îl dezvoltă, fără să fie conștienți de consecințe. Consumăm în medie cu 30% mai multă mâncare, când suntem distrași de ecrane. Ecranele ar trebui eliminate din camera copilului și timpul petrecut în față lor limitat. Academia Americană de Pediatrie recomandă copiilor să se uite la televizor cel mult două ore pe zi.
Una dintre cele mai simple reguli pe care o putem lua în calcul este să eliminăm complet dulciurile (sau ‚sertarul cu dulciuri’) din casă și orice alimente la vedere, pentru a reduce orice tentație de a ronțăi în afară meselor.
Recompensele alimentare, mai ales cele‚dulci’ pot fi înlocuite cu excursii distractive în familie (înot, plimbări cu bicicletă sau ieșiri la picnic). În felul asta, puteți ajuta copilul să disocieze mâncarea și/sau dulciurile de ideea de recompensă.
Din ce în ce mai mulți copii încep să țînă dietă foarte devreme (unii chiar înainte de a ajunge la grădiniță). Este contraproductiv și poate duce la tulburări de alimentație și la o luptă de voința în relație cu părințîi. Cheia, este mai degrabă că părinții să modeleze comportamente sănătoase și să ofere copiilor încă de la început, mâncare hrănitoare în locul celei de tip ‚fast food’, care are un aport foarte slab de nutrienți.
De asemenea, este recomandabil să încurajam discuțiile legate de cum se simt atunci când sunt suspectați că mănâncă emoțional. Sprijinul și încurajarea părinților pot fi de ajutor în a face față acestor sentimente.
Doar când avem de a face cu copii mai mari (14+), documentarea meselor pe care le consumă îi poate ajută să își dea seama când și mai ales de ce mănâncă. Adolescențîi sunt suficient de mari pentru a putea înțelege ce se află în spatele deciziei de a mânca sau ronțăi și dacă se confruntă cu un tip de foame fizică sau emoțională.
Discuțiile despre imaginile nerealiste expuse pe rețelele sociale ar trebui să facă și ele parte din conversațiile despre mâncatul emoțional.
Poate părea evident, însă nu toți copiii o fac. Timpul activ crește producția de endorfine, care îi ajută să se simtă bine, să aibă un somn odihnitor (expunerea la lumina naturală stimulează secreția de serotonină) și să-și mențină un nivel ridicat de energie. Plimbările în parc sau cele cu animalul de companie mențin copiii activi, ne ajută să insuflăm obiceiuri sănătoase dar și să petrecem timp de calitate alături de ei.
Dacă vrei să afli mai multe despre pericolele asociate mâncatului emoțional și soluțiile la care poți apela, poți folosi link-ul de mai jos pentru a te înscrie la un nou webinar organizat de FITOCRACY.
Larisa Petrini este Health Coach certificat international de doua dintre cele mai importante școli din Statele Unite (Institute for Integrative Nutrition din New York si Cornell University), fondator Bodyology si ambasador Jamie Oliver pentru Food Revolution, în Romania.
Fotografia de ilustrare freepik.com.
Citește și
De ce este periculos zahărul?
