Ucraina: În timpul alarmei, părinții le spun copiilor că e o joacă și trebuie să se ascundă

de Marcel Bartic, profesor de istorie, realizator Europa FM

Zilele trecute am avut ocazia unui emoționant dialog, în emisiunea Piața Victoriei de la Europa FM, cu Serghei Hakman, politolog și doctor în istorie, șef-adjunct al Centrului Regional de Formare a Funcționarilor Publici din Cernăuți și vice-președinte al Fundației de Binefacere „Resurse și inițiative sociale”. În ultima săptămână însă a devenit și martor ocular al evenimentelor din Ucraina iar discuția pe care am avut-o a transmis multe din frământările și neliniștile vecinilor noștri dar și o determinare excepțională de a rezista în fața invaziei rusești. 

Atmosfera din Cernăuți este marcată de pregătirile pentru rezistență. Serghei Hakman îmi povestea că, cu doar două zile în urmă a fost nevoit să se ducă în adăpostul antiaerian pentru a se adăposti în urma alarmelor. Remarca faptul că sunt situații disperate, femei cu copii mici care pleacă spre graniță pentru a se salva dar și tineri care se îngrămădesc la comisariatele militare pentru a se înrola. „E o undă de patriotism pe care nu am mai văzut-o niciodată”, spunea Hakman. „Totodată, voluntarii, studenții, oricine,  încearcă să facă ceva pentru refugiați, pentru a primi ajutoarele umanitare, pentru a oferi adăpost oamenilor”.

Urmărește interviul aici:

Invitatul meu de la Europa FM a ținut să transmită românilor cum se văd eforturile pe care le fac pentru a-i ajuta pe refugiați: „Vă spun drept că am simțit o mare mândrie pentru cei care ajută dintr-o parte și alta (a graniței n. r.). Vreau să mulțumesc din inimă tuturor românilor care, cu atâta omenie, îi primesc acasă (pe refugiați n. r.) Chiar am câțiva cunoscuți, dintre cei mai apropiați prieteni ai mei care și-au trimis soțiile cu copiii mici și m-au rugat să le spun românilor din România și să le spun un mare mulțumesc fiindcă niște oameni absolut necunoscuți i-au dus acasă, i-au cazat, le-au dat de mâncare și a doua zi era gata să-i ducă gratis în orice loc aveau ei nevoie. Eu cred că asta va fi ca un pod foarte puternic în relațiile dintre țările noastre.”

Oamenii sunt foarte hotărâți să reziste în fața invadatorilor ruși. Se folosesc de absolut orice au la îndemână, construiesc adăposturi și le pregătesc pentru ce e mai rău: „Oamenii sunt absolut calmi. De trei zile mă uit cu mare admirație cum vecinii din cartierul nostru s-au unit, au găsit un subsol în apropiere, au scos toate gunoaiele de acolo, l-au electrificat, au făcut bănci pentru vreo mie de persoane. Pe lângă faptul că în cartierul nostru s-a pregătit un adăpost antiaerian, toți aduceau sticle și benzină pentru a face cocktailuri Molotov. La noi acum orice persoană devine apărător al țării. Unul dintre vecini a spus că eu nu am sticle acasă. S-a dus la magazin, a luat câteva sticle de bere și a spus <<eu nu beau>>. Le-a deschis, (le-a vărsat n. r.) iar sticlele le-a dat pentru a face cocktailuri Molotov.”

Hakman spune că a fost o mare surpriză faptul că Belarus a sprijinit acțiunea militară a Federației Ruse: „Nu ne-am așteptat vreodată să fim atacați din partea Republicii Belarus. Asta pentru noi e un șoc adevărat mai ales după atâtea vorbe din partea lui Lukașenko, (potrivit cărora) niciun soldat nu va intra în Ucraina și nu va permite nimănui (să-i atace n. r.)”. El a mai afirmat că Lukașenko, după ce a pierdut alegerile, a înțeles că singura soluție prin care se poate menține la putere este o atitudine și mai autoritară iar singurul sprijin pe care îl putea primi de la cineva era cel oferit de Rusia.

Ca profesor, am simțit nevoia să-mi întreb invitatul ce se întâmplă cu copiii care nu au putut fugi din țară. Cum percep ei atmosfera asta tensionată și pregătirile care se fac. „Copiii se poartă obișnuit,  mi-a spus Serghei. În timpul alarmei, părinții le spun că e așa ca o joacă și ei trebuie să se ascundă și vor sta un pic în subsol. De trei ori am coborât în acest adăpost. Eu nu am auzit nici un copil plângând. Părinții încearcă să le ofere posibilități ca ei să se joace între ei, cu pisica sau cu cățelul propriu tocmai ca ei (copiii n. r.) să nu observe că există o anumită îngrijorare din partea adulților”.

În finalul discuției,  Seghei Hakman a mai precizat că acest război (dintre Rusia și Ucraina n. r.) este, în fapt, un război între civilizații, „între o civilizație care are valori și o civilizație care se bazează pe forță. Eu cred, a mai spus el, că acum trecem prin cele mai grele timpuri din istoria Ucrainei.  Ele încă nu s-au terminat dar eu sper că poporul nostru va trece și peste asta. (…) Avem nu doar speranță dar și tărie de caracter să supraviețuim tuturor acestor lucruri pentru că  nu ne-am așteptat la atâta susținere din partea Occidentului, din partea Uniunii Europene, din partea tuturor vecinilor. Vă mulțumesc tuturor pentru asta!” a mai spus Serghei Hakman.

în timpul alarmei în timpul alarmei