Închide
Dacă în 1855 aproximativ 98% dintre ceasurile din Marea Britanie erau fixate la GMT, 25 de ani mai târziu acest lucru a devenit obligatoriu prin decizia luată de Parlamanetul Marii Britanii, la 2 august 1880.
GMT a fost creat inițial pentru a ajuta la navigația navală. În anii 1840, odată cu introducerea căilor ferate, în Marea Britanie era nevoie de un sistem național de timp care să înlocuiască ora locală adoptată de marile orașe.
GMT a fost adoptat de SUA în ziua de 18 noiembrie 1883, la prînz, când pe liniile telegrafice s-au transmis semnale de timp către toate orașele mari. Înainte de adoptarea GMT, în Statele Unite au existat peste 300 de orașe care aveau ora locală.
GMT a fost adoptat la nivel mondial la data de 1 noiembrie 1884, când a avut loc Conferința Internațională Meridian în Washington, DC, SUA și au fost create 24 de fusuri orare.
Până în anii 1930 majoritatea țărilor au adoptat un fus orar local în funcție de GMT, dar în unele cazuri acestea s-au diferențiat din cauza geografiei, a distanței sau a politicii.
Acest lucru rămâne valabil astăzi, cu un număr de țări care propun fusuri orare diferite. Acestea includ India, Afganistan, Iran, Venezuela, Birmania și părți din Australia.
Alte țări, precum China, utilizează un singur fus orar, deși depășesc mai mult de 15 grade longitudine.
Franța a folosit GMT, dar a trecut la ora centrală europeană (CET) în timpul ocupației germane din cel de-al doilea război mondial și a rămas astfel în continuare.
Rusia are 11 fusuri orar, SUA are 10, Canada are șase și Australia nouă.
Citește și:
