Închide
Christian Comșa, președintele Asociației Școlilor Particulare (ASP) , a trimis către Educație Privată un punct de vedere în care cere autorităților să ia măsurile necesare pentru ca elevii din grădinițe și din ciclul primar să revină la clase, din toamnă, iar pentru cei din ciclul gimnazial și liceal să găsească formule care să permită într-o măsură cât mai mare școala în format fizic.
Mesajul lui Christian Comșa, integral:
Școala online, cu bune și cu rele, nu este o soluție. Nu putem aștepta la infinit ca o persoană să rezolve toate problemele sistemului, să scoată din pălarie soluția magică, aceasta nu există. Este momentul ca la nivelul fiecărui județ, fiecărui, oraș, fiecărei comune, fiecărei școli să ne punem întrebarea: unde, cum, cu cine, cât vor învăța copiii noștri începând cu luna septembrie.
1. Copiii din grădinițe și din școlile primare trebuie să se întoarcă TOȚI în sala de clasă. În Belgia se poate și nu este singurul exemplu.
2. Începând cu nivelul gimnazial putem să luăm în calcul diverse scenarii care să presupună reducerea numărului de elevi la clasă, alternarea metodelor de predare clasice cu cele digitale etc. Toate scenariile trebuie să aibă la bază un singur obiectiv: CÂT MAI MULȚI ELEVI ÎN SĂLILE DE CLASĂ.
3. Pentru elevii din grupurile vulnerabile și pentru elevii care au diverse carențe este necesar să găsim soluții care să răspundă nevoilor lor. Elevii de clasă pregătitoare vor să își cunoască învățătoarea.
Elevii de clasa I vor să scrie, mâna învățătoarei care ghidează mâna copilului este esențială. Preșcolarii au nevoie de colegi și de educatori pentru a se forma, pentru a se pregăti pentru viața de școlar. Virusul există, trebuie să învățăm să trăim cu el fără a alimenta frici și fără să sacrificăm o întreagă generație de copii. #AșaNU #SchoolMcDonaldization.
Președintele ASP a scris, pe blogul său, și despre conceptul de McDonaldizare a școlii:
Media românească este invadată în ultima perioadă de tot felul de dezbateri, mai mult sau mai puțin argumentate, despre sistemul de învățământ. Avem așteptări mari. Vrem ca un grup de oameni sau chiar un singur om să schimbe un sistem. Ce nu înțelegem este faptul că sistemul de învățământ este imaginea în oglindă a fiecăruia dintre noi și a societății românești în general.
Am citit de curând un articol despre cartea scrisă de George Rizer, McDonaldization of Society. Autorul prezenta modul în care modelul de succes al lanțului de restaurante McDonald’s, principiile care stau la baza afacerii, au fost importate în societate, implicit și în școli, în universități, în sistemul de învățământ.
Modelul de bussines al McDonald’s este construit în jurul a patru principii de bază:
Acest model poate fi considerat cel mai rațional model de bussines.
Din păcate, putem spune, că acest model a fost într-adevăr îmbrățișat de toată societatea. În școli ne dorim ca învățarea să fie imediată, elevul trebuie să știe, să facă, imediat, nu peste 1 zi, nu peste două zile (efficiency), ne dorim ca toți profesorii să fie la fel, să predea folosind aceleași metode (predictability), ne dorim să luăm note mari și avem ca scop principal obținerea diplomei, nu ne interesează consistența celor învățate (calculability), ne dorim reguli, standarde, proceduri care să guverneze școala și tot procesul de învățământ (control). Astfel toți actorii implicați în educație, elevi, părinți și profesori, suntem orientați spre obținerea cât mai rapidă a unor rezultate, toți căutăm și livrăm clișee, slogane în detrimentul unor povești autentice.
Citește continuarea, aici:
