Închide
”De ce se presupune că semnăturile și opiniile unor părinți șocați, emotivi și la fel de bulversați că noi, sunt mai relevante? Cu atât mai mult, de ce se presupune că ar trebui că o petiție semnată de părinți să fie ilustrativă pentru un demografic amplu de copii, în special de liceu,unde lucrurile sunt și mai puțîn roz decât în gimnaziu, în ceea ce privește notele?”, afirmă Irina Popescu, elevă de liceu, aflată în pragul Bacalaureatului, într-o scrisoare pe care a trimis-o redacției Educație Privată.
Publicăm scrisoarea Irinei, integral:
Articole și petiții publicate recent destăinuie opinii rezultate din dezinformare, deziluzionare și demagogie. De cele mai multe ori sunt susținute de părinți, în special ai elevilor de gimnaziu, dar de ce sa mint, și de cativa elevi imaturi, și propun: soluții (mai mult sau mai puțin nefondate), printre care inghetarea anului (masura radicala, 1 an nu contează la cei 14 ani ai elevilor de gimnaziu, dar este relevant pentru cineva la un scindat final a 12 ani de educație) și multiple întrebări retorice, senzaționaliste, la care chiar mă bucur să pot răspunde, din perspectiva cuiva care chiar știe cum este sa fie coleg de banca cu pandemia de COVID-19.
Sunt eleva, o eleva care a avut privilegiul să aparțină unor multiple sisteme de invatamant, din tari diferite; cineva cu realizări academice și nu numai, o eleva profund afectată de situație, printre alte sute de mii de colegi ai mei.
Răspunsurile la toate acele întrebări anterioare pot fi găsite cu un minim de bun simt, analiza si gandire critica. Mă declar întocmai canonicului autor I. L. Caragiale și junimistilor (parte din materia de bac la română, ceva sigur nestiut de multi sustinatori ai anularii examenelor nationale sau echivalarii acestora în baza unor note obtinute in invatamant pentru simplul fapt ca asta face Olanda), împotriva inculturii și incapacității de a gândi în profunzime.
Drept urmare, sa o luam sistematic, nu?
Noi, copiii, în special liceenii, oameni cu un cvasi-discernământ (drept urmare sa fiți siguri că știm mai multe despre educație, în special acum, decat adultii care au părăsit sfera academică cu decenii în urma), suntem expuși, ce-i drept, pentru a nu ne irosi total un an din viața, pentru ca unii dintre noi vrem sa incepem invatamantul universitar, pentru ca ne-am saturat și plictisit de tot ceea ce înseamnă interacțiuni cu un sistem fosilizat de educație, pentru ca unii suntem deja admiși la universități din afara (unde, de cele mai multe ori existe oferte conditionate în funcție de notele obtinute in examenul de bacalaureat). Ce-i drept, nicio solutie nu este ideala, este o perioada sensibila, si noi suntem anxiosi, contemplativi, însă eventual hai sa ne gandim privitor majorității, nu raportandu-ne la propriul copil. Eventual, hai sa bagam in seama Consiliul Elevilor cand propune un demers Ministerului, ca pană la urma exact reprezentarea elevilor și contemporaneitatea sunt scopurile comitetului, în loc sa dăm cu presupusul, sa facem petiții în necunostinta de cauza și să oferim opinii cladite fără temei (expuse de multe ori fără tact și rațiune, însă pe baza propriilor emoții și unui cras exces de zel), ce-ar fi să întrebăm “Oare Consiliul Elevilor ce soluții actuale a propus MEC?”, sau “Oare cum e invatamantul în ziua de azi, ce părere au copiii direct afectați?” și “Dar de ce sa mă aflu-n treabă?”
Absolut oricine cu un minim de intuiție ar putea cauta raspunsul la aceasta intrebare (care a fost oricum publicat pe multiple platforme), iar în momentul în care intentionezi sa creezi o petiție online pentru a-ți susține punctul de vedere, se recomanda sa te documentezi catusi de putin în privința paradigmei respective – în traducere, să știi cu adevărat despre ce vorbești înainte sa deschizi gura.
Ministerul Educației și Cercetării (din nefericire) nu are infrastructura digitală necesară înscrierii a sute de mii de elevi in examene naționale, ce trebuie supravegheate și sustinute cu un tip de proctoring software. Proctoring softwares sunt programele ce pot monitoriza accesul la internet de pe dispozitivul elevului examinat și condițiile de examinare individuale – eventual nu vrem o masluire în masa a rezultatelor obtinute in examenele naționale EN și BAC 2020, nu? De asemenea, proctoring sofwares sunt programe ce ar trebui de cele mai multe ori instalate pe dispozitivele elevilor examinati, aceleași dispozitive pe care sute de mii de elevi nu le dețin, drept urmare nu au putut oricum participa la orele online (obligatorii conform ordinul discriminatoriu), și pe care MEC nu le-a suplinit. Încă suna plauzibil sa dam examenele naționale online? Contrar opiniei populare, examenele naționale nu se pot susține online prin cateva click-uri, fain și simplu. Nu este o soluție facilă, simpla, plauzibilă, drept urmare aceasta propunere repetitiva si absurdă (avand in vedere dotările MEC) dovedește incapabilitatea analfabetilor digitali de a oferi un punct de vedere valid privind educația, în special în aceasta perioada.
(“mergEM” ? Înainte sa critic și acest ridicol punct de vedere, dragi părinți, vă iubim, va apreciem sustinera si suportul moral, insa dumneavoastra nu mergeti cu noi de mana la examen.)
Sincer, asta este întrebarea mea preferata, însă înainte, voi împărtăși una dintre cele mai utile lectii invatate în cluburile de dezbateri academice. Înainte de orice dezbatere, echipele, însă în acest caz punctele de vedere, clarifica status quo-ul, se prezinta premisa si un model, pentru a nu exista neintelegeri. Hai sa aplicăm acest lucru în ceea ce privește examenele.
Exista o tendința ad ignorantiam de a grupa Evaluarea Națională împreuna cu Examenul de Bacalaureat, deși în realitate nu au mai nimic în comun, în afara de incapacitatea inerenta de a testa gradul de analfabetism funcțional al unui elev. Evaluarea Națională conteaza în mare parte în repartizarea unui elev în liceu, însă procesul anterior este avantajat de profesori indulgenti ce oferă “note din burta” pentru a potenta artificial media obtinuta la finalul ciclului gimnazial. Odată ajuns la liceu, un copil este intampinat de profesori “care știu materia, dar sunt deseori pedagogi contestabili”, trece prin liceu invatand informații redundante ulterior în viața și le regurgiteaza pentru Examenul de Bacalaureat, care are o miză mult mai mare decât EN. Cele două examene afectează în ponderi diferite pașii viitori ai unui elev, însă la ultima verificare admiterea unui elev într-un anume liceu nu determina cariera sa în 90% din cazuri, cum o fac universitățile.
Iar acum voi răspunde și la aceasta intrebare finală, privitoare echivalării examenelor cu medii.
Amuzant. Singurul epitet atribuibil acestui „argument” este cuvantul amuzant. Cineva a cărui acțiune și argumente se bazează pe experiența și perspectiva (inevitabil determinată într-o mare masura de un părinte) a unui copil de gimnaziu, nu are ce cauta intr-o discuție despre Examenul de Bacalaureat si admiteri.. Ciclul gimnazial glorifica notele „luate din burta” pentru a facilita admiterea unui elev în liceu, este un sistem în care o mare majoritate din copii sunt „tinuti in puf” și nu înțeleg miză examenelor de bacalaureat, respectiv de admitere, pentru care profesorii nu te dadacesc.
Hai sa o gandim putin, nu? Elevii de liceu urmează sa dea examene competitive de admitere la universități precum UMF “Carol Davila”, UPB, UniBuc și alte universități din țară (si nu numai), unde zecimi si sutimi contează mai mult decât v-ați putea imagina. Alți elevi au deja oferte din afara țării, drept urmare, au literalmente nevoie sa dea bacul pentru a-și continua educația.
Sistemul educațional românesc, din nefericire, este arhaic și plin de rămășițele gangrenoase ale comunismului românesc, iar în special în liceu, notele se obțin cu greu, în funcție de simpatiile profesorului, rareori reprezentative pentru elev. În continuare, în secolul XXI, profesorii discuta cu noi de parcă am fi forme subzistente de viață. Mediile nu sunt absolut ilustrative pentru abilitățile unui elev, deci de ce am vrea noi, elevi de liceu care trebuie sa luăm o decizie privitoare universității pe care o vom frecventa și care ne va forma profesional sa ne plasăm rezultatele finale, rezumat a 12 ani de educație, în mainile a catorva profi?
Marea majoritate dintre noi preferăm de mii de ori sa ne dam examenele finale, pentru ca preferam sa avem opțiunea de a ne păstra viitorul academic, universitar, în palmele noastre, nu în ale unor profi care nu ne cunosc potențialul, inteligenta și deseori ne vad totalmente inferiori. Scopul nu este blamarea profesorilor, însă nu vreau ca cineva care nu mă tratează ca pe o persoana egala să-mi decidă notele în mod subiectiv. Avand in vedere ca profesorii (nu toți, dar destui, un procent alarmant) ne considera robotei, nu ne înțeleg și nici nu-si imagineaza numărul de ore neproductive pe care le-am petrecut cu ei la liceu, rog sa nu ne taiati aripile propunand motiuni și punand presiuni Ministerului care ne-ar tinui înainte să putem evolua de-a dreptul.
Petiții prostești, nefondate și în necunostinta de cauza postate de către oameni cu acces la internet și un copil în gimnaziu ale cărui note vin mult mai ușor decat cele ale unui licean, popularizeaza opinii toxice pentru viitorul multor elevi de clasa a XII-a.
Ce ar fi totuși, eventual, posibil sa socheze întrebarea pe care o voi pune – sa consultam totuși elevii direct afectați? Sa vedem ce opinii, soluții, respectiv nevoi și probleme au? De ce se presupune că semnăturile și opiniile unor părinți șocați, emotivi și la fel de bulversati ca noi, sunt mai relevante? Cu atat mai mult, de ce se presupune ca ar trebui ca o petiție semnată de părinți sa fie ilustrativă pentru un demografic amplu de copii, în special de liceu, unde lucrurile sunt și mai puțin roz decât în gimnaziu, în ceea ce priveste notele?
