4 noiembrie 1922: A fost descoperit mormântul faraonului TUTANKHAMON

Pe 4 noiembrie, anul 1922, arheologul britanic Howard Carter a găsit mormântul faraonului Tutankhamon în Valea Regilor, lângă Luxor, Egipt. Această descoperire a avut un impact major asupra lumii arheologice și a captat atenția întregii lumi. Mormântul lui Tutankhamon a fost găsit intact, ceea ce a făcut ca această descoperire să fie deosebit de valoroasă. 

La 1 noiembrie 1922, Carter a început să lucreze la ceea ce părea a fi ultimul său sezon de săpături. Efectua cercetări pe un teren aflat chiar sub mormântul lui Ramses al VI-lea. După câteva zile, pe 4 noiembrie, unul dintre muncitori a descoperit o treaptă tăiată în partea de jos a văii, moment în care Carter i-a transmis o telegramă patronului său, Lord Carnarvon, care se afla încă în Anglia: „În sfârşit, am făcut o descoperire minunată în Vale; un mormânt magnific cu peceţi. Intact, recuperat pentru sosirea ta; felicitări”.

Mormântul lui Tutankhamon a fost singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit.

Mormântul lui Tutankhamon a fost plin de comori neprețuite, inclusiv mobilier, bijuterii, obiecte de cult și, desigur, mumia faraonului. Această descoperire a oferit o perspectivă unică asupra vieții și culturii egiptene antice. Obiectele găsite în mormânt au fost extrem de bine conservate și au oferit informații valoroase despre arta, religia și stilul de viață ale egiptenilor antici.

Cine a fost Tutankhamon

Faraonul s-a născut în anul 1341 î.Hr. în orașul Aketaton („Orizontul lui Aton„). La vârsta de 7 ani Tutankhamon a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon („Ea trăiește pentru Amon”), sora sa vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie, Tutankhamon părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memphis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și, în același timp, își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton”, în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon”, marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă.

Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe. Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind refolosite în noile construcții. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereți ai templelor de la Karnak și Luxor, închinate lui Amon, și să se ridice numeroase statui ale zeului și ale lui însuși. 

Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro

Moartea lui Tutankhamon 

Tutankhamon a murit la vârsta de 18 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap, dar există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.

Legendele legate de mormântul lui Tutankhamon

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon a generat numeroase legende și mituri care au înconjurat această descoperire istorică. Iată câteva dintre cele mai cunoscute legende:

• Blestemul lui Tutankhamon: Se spune că mormântul faraonului era blestemat și că oricine îl deschide sau intră în el va suferi consecințe grave sau chiar moartea. În ziua în care Carter a deschis mormântul faraonului, un șarpe i-a ucis canarul. Unii membri egipteni ai echipei sale au crezut că este un „avertisment din partea spiritului regelui, împotriva încălcării intimității mormântului său”, a relatat New York Times. Zvonurile despre un blestem al mumiei, pe care Carter îl dezlănțuise, s-au amplificat când oamenii asociați cu săpăturile au început să moară. Dar oamenii de știință au început să se întrebe dacă nu cumva există un motiv mult mai simplu pentru acele decese, de exemplu infectarea cu microorganisme aflate în mormânt.

• Comorile ascunse ale faraonului: Se crede că mormântul lui Tutankhamon ascunde încă comori neprețuite care nu au fost descoperite sau recuperate. Această legendă a alimentat speculații și teorii conform cărora există încă comori ascunse în mormântul faraonului.

• Puterea și influența faraonului: Legenda spune că Tutankhamon a fost un faraon puternic și influent, iar mormântul său este plin de obiecte și artefacte care îi conferă mormântului și a comorilor sale.

• Reîncarnarea lui Tutankhamon: Există legende și mituri conform cărora sufletul lui Tutankhamon s-ar fi reîncarnat într-o altă persoană sau că ar fi revenit sub o altă formă. Această legendă a generat speculații și teorii despre posibilele reîncarnări ale faraonului.

Este important de menționat că aceste legende și mituri sunt în mare parte speculații și nu au fost confirmate științific. Descoperirea mormântului lui Tutankhamon a fost un moment istoric deosebit de important, iar obiectele găsite în mormânt au oferit o perspectivă valoroasă asupra vieții și culturii egiptene antice.

Howard Carter a murit la vârsta de 64 de ani, în apartamentul său din Londra de la Albert Court 49, lângă Royal Albert Hall, la 2 martie 1939. Cauza morții este legată de o infecție bacteriană provocată de o înțepătură de țânțar, care de altfel a declanșat boala Hodgkin. El a fost înmormântat în Londra pe 6 martie, 1939. Dragostea lui pentru Egipt a rămas puternică; epitaful de pe piatra funerară scrie: „Fie ca spiritul tău să trăiască, tu care iubești Teba, să-ți petreci milioane de ani stând cu fața la vântul din nord, cu fericirea strălucind în ochii tăi!”, un citat extras din Cupa dorințelor lui Tutankhamon.

Foto credit@The UnXplained: CURSE OF KING TUT KILLS 7 ARCHAEOLOGISTS – youtube

Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA. 

Poate te interesează și:

3 noiembrie 1906: SOS devine formal semnalul acceptat universal pentru navele aflate în pericol