Aproape 11 milioane de mile pătrate. Aceasta era dimensiunea găurii de ozon pe care NASA a prezentat-o în urmă cu 18 ani. Cercetătorii au fost de părere că temperaturile extrem de scăzute din stratosferă au creat condițiile pentru această dimensiune-record înregistrată în timpul primăverii, deasupra emisferei sudice a Pământului.
Scăderea stratului de ozon deasupra Antarcticii începe în luna iulie, atunci când lumina solară provoacă reacții chimice în aerul rece de deasupra Polului Sud. Fenomenul se intensifică în august și septembrie și apoi scade la sfârșitul lunii noiembrie și în decembrie, atunci când temperaturile încep să crească. Creșterea găurii deasupra Antarcticii este monitorizată, deoarece ozonul protejează Pământul de radiațiile ultraviolete, care pot fi extrem de nocive.
Dimensiuni mai mari ale găurii de ozon au fost înregistrate pe 24 septembrie 2006.
Citește și
28 august 1837: Sos „wust-ter-shire, „woos-ter-sheer” sau „woos-ter-sher”?