Închide
Pe 28 ianuarie 1986, a avut loc unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria explorării spațiale – dezastrul navetei spațiale Challenger. Această tragedie a avut loc la doar 73 de secunde de la lansarea navetei, când s-a produs o explozie devastatoare care a dus la distrugerea completă a vehiculului și la moartea celor șapte astronauți aflați la bord.
Naveta spațială Challenger a fost o parte importantă a programului spațial american și a fost construită de compania Rockwell International pentru NASA. Misiunea STS 51 L a navetei Challenger a fost programată să fie una istorică, deoarece avea să fie prima misiune spațială în care un profesor obișnuit urma să călătorească în spațiu. Christa McAuliffe, o profesoară din New Hampshire, a fost aleasă să fie primul dascăl care să călătorească în spațiu, în cadrul programului TISP – Teacher in Space Project.
Proiectul Profesorul în Spațiu (TISP) a fost un program NASA anunțat de Ronald Reagan în 1984, conceput pentru a inspira elevii, a onora profesorii și a stimula interesul pentru matematică, știință și explorarea spațiului. Proiectul ar fi dus profesorii în spațiu ca specialiști în încărcătură (civili non-astronauți), care s-ar fi întors în sălile de clasă pentru a-și împărtăși experiența cu elevii lor.
NASA a anulat programul în 1990, în urma decesului primului participant, Christa McAuliffe, în dezastrul navetei spațiale Challenger (STS-51-L) din 28 ianuarie 1986. NASA a înlocuit Profesorii în Spațiu în 1998 cu Proiectul Astronaut Educator, care cerea participanților să devină specialiști în misiuni astronautice. Primii astronauți educatori au fost selectați ca parte a Grupului 19 de Astronauți NASA în 2004.
Challenger trebuia să fie lansată de la Centrul Spațial Kennedy din Florida în ziua de 22 ianuarie, dar, din cauza întârzierilor misiunii anterioare, STS-61-C, data lansării a fost amânată, inițial pentru 23 ianuarie și apoi pentru 24 ianuarie. După aceea, lansarea a fost reprogramată pentru 25 ianuarie din cauza vremii nefavorabile la punctul de aterizare în caz de urgență din Dakar, Senegal. NASA a decis să utilizeze Casablanca drept punct de aterizare în caz de urgență, dar întrucât acesta nu era echipat pentru aterizări nocturne, lansarea a trebuit să fie amânată pentru dimineața zilei de 26 ianuarie. Prognoza meteo nefavorabilă de la Centrul Spațial Kennedy (KSC) a mai amânat cu o zi lansarea. Nici 27 ianuarie nu a fost să fie din cauza unor probleme cu trapa exterioară de acces. Întâi, n-a mai funcționat unul dintre indicatoarele folosite pentru a verifica închiderea trapei. Apoi, un bolț rupt a împiedicat eliminarea unei armături de la trapa orbiterului. Când armătura a fost în cele din urmă tăiată, vântul de la punctul de aterizare nu a mai permis lansarea. Echipajul a așteptat încetarea vântului până când timpul în care era posibilă lansarea a trecut, forțând o nouă amânare, pentru fatidica zi de 28 ianuarie.
Peste noapte o masă de aer rece a adus temperaturi de îngheț pe platforma de lansare 39B de la Centrul Spațial Kennedy al NASA din Florida, ceea ce a dus la formarea de gheață pe navetă. Cu toate că unii angajați ai programului navetei spațiale și-au exprimat îngrijorarea, managerii au autorizat lansarea misiunii, cu decolarea având loc la ora 11:38 a.m. ora estică.
La 73 de secunde după lansare, o defecțiune la unul dintre segmentele de combustibil solid ale navetei a dus la o explozie puternică. Vehiculul s-a dezintegrat în aer, iar resturile au căzut în Oceanul Atlantic. Toți cei șapte astronauți aflați la bord – Francis R. Scobee, Michael J. Smith, Ronald McNair, Ellison Onizuka, Judith A. Resnik, Gregory Jarvis și Christa McAuliffe – și-au pierdut viața în această tragedie.
Investigațiile ulterioare au dezvăluit că motivul exploziei a fost o defecțiune la unul dintre inelele de etanșare ale segmentelor de combustibil solid. Aceste inele, cunoscute sub numele de inele O-ring, nu au reușit să-și îndeplinească funcția de etanșare în condițiile de temperatură scăzută de la momentul lansării. Acest lucru a dus la scurgerea gazului de combustibil și, în cele din urmă, la explozia navetei.
Dezastrul navetei spațiale Challenger a avut un impact profund asupra programului spațial american și asupra întregii lumi. A dus la o revizuire amănunțită a procedurilor de siguranță și a proceselor de lansare a navetelor spațiale. De asemenea, a ridicat întrebări cu privire la deciziile luate de oficialii NASA în ceea ce privește lansarea în condiții meteorologice nefavorabile.
Mai mult, pierderea Challenger-ului și ulterior a navetei Columbia, cu cei șapte astronauți ai săi, care s-a dezintegrat la revenirea pe Terra, în februarie 2003, deasupra vestului Statelor Unite, au influențat în mare măsură cultura NASA în ceea ce privește siguranța. NASA a creat un Birou pentru Siguranță și Asigurarea Misiunii, a dezvoltat noi proceduri de evaluare a riscurilor și a stabilit un mediu în care oricine poate ridica probleme de siguranță. Agenția a creat, de asemenea, Programul de Învățare a Lecțiilor Apollo Challenger Columbia pentru a împărtăși aceste lecții în cadrul agenției și cu alte audiențe guvernamentale, publice, comerciale și internaționale.
În memoria celor șapte astronauți care și-au pierdut viața în dezastrul navetei Challenger, NASA a continuat să își desfășoare misiunile spațiale și să exploreze necunoscutul. Această tragedie a servit ca o lecție dureroasă și a contribuit la îmbunătățirea siguranței și a tehnologiei în explorarea spațială.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro
CHRISTA CORRIGAN MCAULIFFE
Christa Corrigan McAuliffe s-a născut pe 2 septembrie 1948 în Boston, Massachusetts. În 1985, Christa McAuliffe a fost selectată din peste 11.000 de candidați pentru a fi parte a misiunii spațiale STS-51-L a navetei spațiale Challenger. Ea urma să fie primul profesor care să predea din spațiu, fiind selectată la 19 iulie 1985 în cadrul programului „Teacher in Space Project”.
Absolventă a liceului Marian din Framingham, Massachusetts, în 1966, a obținut o licență în arte la Framingham State College în 1970 și un master în educație la Bowie State College, Bowie, Maryland, în 1978.
A fost membră a mai multor consilii și asociații: Consiliului de Studii Sociale din New Hampshire, Consiliul Național de Studii Sociale, Asociația Profesorilor din Concord, Asociația pentru Educație din New Hampshire și Asociația Națională pentru Educație.
Experiență
1970-1971 Școala Benjamin Foulois Junior, Morningside, Maryland. Profesoară. Istorie americană, clasa a 8-a.
1971-1978 Școala Thomas Johnson Junior, Lanham, Maryland. Profesoară. Limba engleză și istorie americană, clasa a 8-a și educație civică, clasa a 9-a.
1978-1979 Școala Rundlett Junior, Concord, New Hampshire. Profesoară, clasa a 7-a și istorie americană, clasa a 8-a.
1980-1982 Școala Bow Memorial (Middle), Bow, New Hampshire. Profesoară. Studii Sociale, clasa a 9-a.
1982-1985 Liceul Concord, Concord, New Hampshire. Profesoară. Cursuri de economie, drept, istorie americană și un curs pe care l-a dezvoltat intitulat „Femeia Americană”, clasele a 10-a, a 11-a și a 12-a.
A primit postum Medalia de Onoare a Congresului pentru Spațiu. Christa McAuliffe va rămâne întotdeauna în memoria colectivă ca un exemplu de curaj și pasiune pentru explorarea spațiului.
Moartea lui Christa McAuliffe și a celorlalți membri ai echipajului Challenger a fost o tragedie care a șocat lumea. În memoria sa, NASA a numit mai târziu un asteroid în onoarea ei, numit 3352 McAuliffe.
Vizionează transmisia TV NBC News – Lansare Challenger STS-51-L
Liderii NASA au vizionat anul trecut imagini realizate în timpul unei scufundări subacvatice în apropierea coastei de est a Floridei și confirmă că acestea înfățișează artefact ale navetei spațiale Challenger.
Artefactul a fost descoperit de o echipă de documentariști TV care căutau epava unui avion din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Scufundătorii au observat un obiect mare, parțial acoperit de nisip pe fundul mării. Apropierea de Florida Space Coast, împreună cu construcția modernă a obiectului și prezența de plăci pătrate de 8 inch, i-a determinat pe membrii echipei de documentare să contacteze NASA.
„Deși au trecut aproape 37 de ani de când șapte exploratori curajoși și îndrăzneți și-au pierdut viața la bordul Challenger, această tragedie va rămâne mereu în memoria colectivă a țării noastre. Pentru milioane de oameni din întreaga lume, inclusiv pentru mine, 28 ianuarie 1986 pare încă de ieri”, a declarat administratorul NASA, Bill Nelson. „Această descoperire ne oferă ocazia să ne oprim din nou, să evidențiem moștenirea celor șapte pionieri pe care i-am pierdut și să reflectăm la modul în care această tragedie ne-a schimbat. La NASA, valoarea fundamentală a siguranței este – și trebuie să rămână pentru totdeauna – prioritatea noastră principală, mai ales în contextul în care misiunile noastre explorează mai mult cosmosul ca niciodată.„
Documentarul History Channel care prezintă descoperirea artefactului Challenger a fost difuzat marți, 22 noiembrie 2023. NASA ia în considerare în prezent ce acțiuni poate întreprinde în ceea ce privește artefactul, pentru a onora corespunzător moștenirea astronauților căzuți ai Challenger și familiilor care i-au iubit.
Potrivit legii, toate artefactele navetelor spațiale sunt proprietatea guvernului american. Membrii publicului care cred că au întâlnit orice artefacte ale navetelor spațiale ar trebui să contacteze NASA la adresa [email protected] pentru a aranja returnarea obiectelor.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
27 ianuarie 1888: Se înființează National Geographic Society
