Închide
Hippolyte Mège-Mouriés și-a început cariera în domeniul științei la vârsta de 16 ani ca asistent al unui chimist. De-a lungul carierei științifice, inventatorul francez al margarinei a îmbunătățit formula medicamentului pentru sifilis (Copahin) și a obținut brevete de inventator pentru tableta efervescentă, pasta de hârtie, extracția zahărului sau metoda pentru bronzare artificială.
În anii 1850, s-a dedicat cercetării în domeniul alimentar și a dezvoltat o ciocolată sănătoasă cu fosfat de calciu și proteină. De asemenea, a dezvoltat o metodă care obținea cu 14% mai multă pâine albă dintr-o cantitate dată de grâu, pentru care a primit două medalii de aur. După 1862, și-a concentrat cercetările asupra grăsimilor. Procesul său de fabricare a margarinei se baza pe saponificarea la rece a laptelui în emulsii grase (brevet francez nr. 86489, 15 iulie 1869). Hippolyte Mège-Mouriés a deținut și brevetul de invenție pentru carne conservată în cutii (1875).
Istoria brevetării margarinei începe cu Împăratul Napoleon al III-lea al Franței care a oferit un premiu pentru cel care putea inventa o alternativă satisfăcătoare a untului, potrivită pentru a fi folosită de către forțele armate și de către clasele sociale inferioare.
Hippolyte Mège-Mouriès a inventat substanță numită “oleomargarină”, nume care a fost scurtat ulterior în “margarină”, nume dat după denumirea grecească pentru perle – margaritar.
Margarina este un substitut al untului folosită la coacere și la gătit sau pentru a o întinde pe pâine. Margarina modernă este realizată din ulei vegetal rafinat și apă, pe când untul este realizat din grăsime de lapte. La fel că untul, margarina constă într-o emulsie de apă în grăsime și are un conținut minim de grăsime de 80%.
Principala materie prima din formulă originală a margarinei a fost grăsimea de vită, dar în anul 1871, Herny W. Bradley și-a patentat procedeul de fabricare a margarinei ce combină uleiuri vegetale (în principiu ulei de semințe de bumbac) cu grăsimi animale. Lipsa grăsimilor de vită și noile dezvoltări ale lui Boyce și Sabatier în hidrogenarea plantelor au accelerat folosirea metodei lui Bradley. Criza din anii 1930, urmată de Al II-lea Război Mondial, au făcut că, până în 1945, margarina “originală” să dispară complet de pe piață, iar noile schimbări au făcut că, până în 1950, margarina să fie fabricată în totalitate din uleiuri și grăsimi vegetale.
Această întrebare este des întâlnită deoarece unii consumatori nu știu dacă să o cumpere pentru consum sau nu. Unele reclame ne îndeamnă că o consumăm pentru calitățile nutriționale bogate în acizi omega 3, iar alte studii spun contrariul.
Răspunsul la toate aceste nelămuriri este că margarina este un preparat sigur în alimentație, doar că nu trebuie să exagerăm cu consumul deoarece în cantități mari predispune la instalarea afecțiunilor cardiovasculare și perturbarea metabolismului lipidic. Majoritatea sortimentelor de margarină existente pe piață conțin cantități mari de acizi grași trans, responsabili de instalarea obezității , a diabetului, a afecțiunilor articulare și a bolilor cardiovasculare.
O inovație în piață industriei alimentare este faptul că modul de obținere al margarinei nu se mai face prin hidrogenare, ceea ce rezultă că în compoziția sortimentelor de margarină existente astăzi nu mai conțin grăsimi trans, considerate toxice pentru organism.
sursă www.sfatulmedicului.ro
Nu recomandăm consumul de margarină.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA.
Poate te interesează și:
”Luăm un profesor de istorie și unul de geografie…” – Idee de activitate în școală, ușor de făcut
