Închide
La 22 noiembrie 1869, a avut loc deschiderea oficială a cursurilor Facultății de Medicină din București, marcând astfel începutul unei noi etape în dezvoltarea învățământului medical în România. Această dată este considerată momentul fondator al Facultății de Medicină a Universității din București.
Construcția Facultății de Medicină a fost complet terminată și inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903 când s-a făcut și inaugurarea statuii lui Carol Davila, așezată în față facultății. Inițiativa ridicării unui monument al lui Davila a fost luată la primul congres medical național care a avut loc la București în octombrie 1884. Statuia, opera valoroasă a lui Carol Storck, a fost turnată în bronz în atelierele Școlii de arte și meserii din București. Inaugurarea edificiului facultății înseamnă o dată importantă în evoluția învățământului medical din București. Noul local a adus mari îmbunătățiri în funcționarea laboratoarelor și organizarea lucrărilor practice, precum și în întreagă activitate didactică. El a adăpostit pentru o vreme și o parte a secției de farmacie. Cu toate greutățile întâmpinate, Școala națională de medicină și farmacie s-a dezvoltat treptat, și la 12 noiembrie 1869, a devenit posibilă înființarea Facultății de Medicină din București, care și-a deschis cursurile în ziua de 22 noiembrie 1869. A fost prima facultate de medicină în cadrul Universității din București, și, totodată, de pe teritoriul țării noastre; prin ea știința medicală a reușit să se impună, atât în țară cât și peste granițe.
Printre profesorii de seamă care au contribuit la dezvoltarea învățământului în Facultatea de medicină din București se numără alături de Carol Davila, Iacob Felix (1832-1905), fondatorul școlii de igienă, cu preocupări de medicină generală, Alexandru Marcovici (1835-1886), inițiatorul clinicii medicale; Nicolae Turnescu (1819-1890) și Constantin Dumitrescu-Severeanu (1840-1930), întemeietorii clinicii chirurgicale, Zaharia Petrescu (1841-1901), fondatorul terapeuticii medicale; Alexandru Sutzu (1837-1919), care pune bazele medicinii legale și ale psihiatriei.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro .
La deschiderea cursurilor, au participat numeroși studenți și profesori, precum și personalități importante din domeniul medical și din viața culturală și politică a vremii. Discursurile ținute cu această ocazie au subliniat importanța învățământului medical și nevoia de a forma medici competenți și bine pregătiți.
Facultatea de Medicină a Universității din București a continuat să se dezvolte de-a lungul anilor, adaptându-se la schimbările din domeniul medical și la cerințele societății. Astăzi, facultatea este una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ medical din România, oferind programe de studiu la nivel de licență, masterat și doctorat în diverse domenii medicale.
Carol DAVILA – Fondatorul învățământului medical din România
Cel care a pus bazele învățământului medical din țara noastră a fost medicul român de origine franceză Carol Davila (1828-1884) în colaborare cu Nicolae Kretzulescu (care obținuse, la Paris, în 1839, titlul de doctor în medicină şi deschisese la Spitalul Colţea din Bucureşti, în 1842, o școală de mică chirurgie), înființând sub conducerea sa la 29 iulie/10 august 1857, Școala Naţională de Medicină şi Farmacie. (1)
Carol Davila, pe numele de naștere Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila) a fost un medic și farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania și Franța. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române (2003). Davila a sosit în Țara Românească în data de 13 martie 1853, la nici 25 de ani, după ce și-a dat doctoratul la Paris și după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne și Cher. Ar fi trebuit să stea în Țara Românească doar 3 ani, dar a rămas până la sfârșitul vieții sale.
A urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris, pe care a absolvit-o în februarie 1853. A sosit în Țara Românească în data de 13 martie 1853, la nici 25 de ani, după ce și-a dat doctoratul la Paris și după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne și Cher. Ar fi trebuit să stea în Țara Românească doar 3 ani, dar a rămas până la sfârșitul vieții sale. A venit încă din 1853 la București, invitat fiind de domnul Barbu Știrbei pentru a organiza serviciul sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România. A fost profesor de chimie la Universitatea din București. În 1860 a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, care s-a distins apoi în timpul Războiului de Independență.
A modelat viața medicală sub trei domnitori, dintre care doi i-au devenit prieteni. În București, la sosire, l-a impresionat pe domnitorul Barbu Știrbei când s-a prezentat după trei zile cu rezultatele unei prime inspecții sanitare și cu proiecte de reformă. Al doilea domnitor pe care l-a câștigat Davila de partea lui a fost Alexandru Ioan Cuza. Azilului său de orfane, întemeiat la București, i-a dat numele de Elena Doamna, după soția lui Cuza. De acest azil s-a ocupat îndeaproape și Regina Elisabeta. Al treilea domnitor a fost Carol, sub a cărui protecție și-a desăvârșit în cea mai mare măsură opera.
Un film documentar despre Carol Davila, realizat de Universitatea de Medicină și Farmacie Bucuresti
Deschiderea cursurilor Facultății de Medicină din București la 22 noiembrie 1869 a reprezentat un moment important în istoria învățământului medical din România și a pus bazele unei instituții de învățământ superior care a contribuit semnificativ la dezvoltarea și progresul domeniului medical în țară.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA.
Poate te interesează și:
