Închide
Cu prilejul Zilei Internaționale a Biodiversității, merită să ne amintim că natura ne apropie pe toți, prin legături invizibile care asigură echilibrul și continuitatea vieții în fiecare ecosistem. Privind cu adevărat spre lumea dintre ape, înțelegem cât de important este să o cunoaștem, să o înțelegem și să îi păstrăm echilibrul.
Zonele umede sunt sisteme biologice de o complexitate remarcabilă. De acestea nu sunt dependente doar speciile pe care le vedem trăind în apă. Fie că vorbim de păsări, mamifere, insecte sau chiar de comunitățile umane, toate depind în mod direct sau indirect de existența și sănătatea acestor habitate.
Zonele umede oferă adăpost și hrană pentru păsările migratoare, care găsesc aici popasuri vitale în drumurile lor dintre continente.
Insectele, precum libelulele și multe specii de polenizatori, folosesc apele stătătoare pentru reproducere, iar larvele lor devin sursă de hrană pentru alte animale.
Mamiferele se bazează pe aceste ecosisteme pentru apă, pentru locuri de ascunzătoare sau pentru abundența resurselor alimentare, în timp ce oamenii beneficiază de filtrarea naturală a apei, de protecție împotriva inundațiilor și de fertilitatea solurilor din apropierea apelor.
Conform Convenției Ramsar (1997) habitatele umede sunt definite drept „sisteme esențiale pentru menținerea biodiversității planetare”.
România nu duce lipsă de exemple în acest sens: în Complexul lagunar Razelm-Sinoe, parte a Deltei Dunării, au fost identificate peste 200 de specii de păsări, 100 de specii de pești și zeci de plante acvatice, toate coexistând într-un peisaj mozaicat de stuf, lacuri, grinduri și păduri ripariene.
Datele recente (Kumar et al., 2024) arată că zonele umede găzduiesc până la 10% din totalul speciilor cunoscute de animale, deși ocupă sub 2% din suprafața terestră. Totodată, mai mult de 40% dintre speciile de pești trăiesc exclusiv în ape dulci.
Această densitate extraordinară de viețuitoare, raportată la suprafața redusă a habitatelor, transformă zonele umede într-un adevărat nucleu pentru conservarea biodiversității la nivel global.
De aceea, fiecare canal modificat, fiecare luciu de apă îndiguit sau pajiște umedă acoperită cu asfalt e o tăietură adâncă în țesutul viu al naturii.
Acolo unde odată pluteau lebede, cântau broaște și înotau liniștite vidre, astăzi găsim adesea tăcere și dezechilibru.
Când aceste zone naturale sunt fragmentate de drumuri sau terenuri agricole uriașe, animalele sunt izolate, iar plantele nu mai pot să se răspândească natural. În plus, contactul dintre indivizi este întrerupt, ceea ce implică limitarea fluxurilor de gene și de energie între elementele habitatului respectiv.
În lipsa acestor legături, apa devine mai murdară, inundațiile greu de stăpânit, iar clima locală mai dificil de prevăzut. Pe deasupra, schimbările climatice agravează aceste probleme, cauzând secete sau ploi bruște care afectează atât animalele, cât și pe noi. Fiecare zonă umedă pierdută slăbește din puterea naturii de a menține echilibrul și sănătatea întregului ecosistem.
La baza oricărei rupturi între om și natură se află lipsa de înțelegere și absența unei perspective educate asupra mediului, aspecte agravate de schimbările climatice care modifică rapid și imprevizibil comportamentele și distribuția speciilor.
Doar anul trecut, am tratat mai multe exemplare de țestoase cu traumatisme severe, rezultate din încercarea de a traversa drumuri intens circulate. Un pui de vidră a fost găsit în mijlocul asfaltului care trecea printr-o zonă umedă, pe care mama sa probabil încerca să o traverseze.
Lebedele, berzele, cormoranii și păsările răpitoare sunt adesea victime ale coliziunilor cu firele electrice întinse peste habitatele naturale.
Frecvent, țestoasele de uscat sunt luate din mediul lor sub pretextul „salvării”; vidrele și pelicanii sunt răniți fiindcă sunt percepuți ca dăunători, deși numerele acestor specii sunt în scădere la nivel global.
Aceste reacții nu sunt, întotdeauna, acte de cruzime, ci efecte ale unui gol educațional. Acolo unde cunoașterea lipsește, frica, mitul și reacția instinctivă îi vor lua locul.
Din perspectiva mea de medic veterinar implicat direct în tratarea victimelor impactului antropic și de cercetător care studiază consecințele acestor procese, pot afirma că educația reprezintă cheia extinderii conservării dincolo de cercul restrâns al specialiștilor.
De aici și importanța unei inițiative precum Olimpiada „Natura dintre Ape”, gândită să le ofere elevilor șansa de a descoperi, cu răbdare și curiozitate, viața susținută de apele de lângă noi. Adresată elevilor din clasele a II-a până la a VII-a din București și Ilfov, competiția pune accent pe înțelegerea concretă a biodiversității: de la recunoașterea speciilor și a rolului lor în ecosistem, până la identificarea amenințărilor și a soluțiilor.
Olimpiada „Natura dintre Ape” s-a născut tocmai din dorința de a oferi această experiență celor care vor să cunoască mai mult.
Participanții vor fi provocați să privească mai atent în jur, să găsească răspunsuri, să gândească critic și să afle cum pot contribui ei înșiși la protejarea naturii. Din experiența mea, pot spune că orice descoperire începe căutând răspunsul la o întrebare formulată corect.
Nu uitați și nu întârziați, înscrierile la competiția școlară Natura dintre Ape sunt deschise până la 27 mai, detalii pe www.naturadintreape.ro.
Dr. Oana Vasiliu – medic veterinar & cercetător,
Ambasador al competiției școlare Natura dintre Ape
Start la înscrieri la cea de-a III-a ediție a competiției școlare NATURA DINTRE APE