2 septembrie 1752: Coroana Britanică adoptă calendarul gregorian

Ziua de 2 septembrie a fost ultima calculată după calendarul iulian în Marea Britanie, Irlanda și coloniile britanice, înclusiv în cele de pe coasta de Est a Americii. Pentru a trece la calendarul gregorian, au fost ”sărite” 11 zile, astfel încât noul calendar să fie sincronizat cu echinoxurile. Așadar, următoarea zi înregistrată a fost 14 septembrie.

Cu mai bine de un secol și jumătate înainte, pe 4 octombrie 1582, în urma deciziei Papei Grigore al XIII-lea, Italia și alte trei țări catolice (Spania, Portugalia și Polonia) renunțaseră deja la calendarul iulian. A urmat Franța, care a făcut acest lucru pe 9 decembrie 1582. Rusia nu a efectuat schimbarea până la începutul secolului XX. Mai exact, 31 ianuarie 1918 a fost ultima zi în conformitate cu calendarul iulian, ziua următoare fiind înregistrată drept 14 februarie 1918. În China, unele regiuni au trecut la calendarul gregorian în 1912, dar abia după revoluția comunistă din 1949, modificarea a fost pusă în practică pe teritoriul întregii țări.

calendarul gregorian

România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian. După înfăptuirea Marii Uniri, a apărut problema unificării stilului calendaristic, întrucât stilurile practicate în diferitele provincii istorice erau şi ele diferite. Transilvania şi Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, în timp ce Regatul României şi Basarabia foloseau stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern şi extern, de consolidare şi modernizare a noului stat unitar. Alinierea la standardele europene era considerată o condiţie a progresului şi modernizării, în contextul în care, pe plan internaţional, se căutau soluţii pentru unificarea diferitelor unităţi de măsură. Aşadar trecerea la stilul nou s-a făcut în anul 1919, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie. (sursă: Enciclopedia României)

Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic.

calendarul gregorian

Calendarul Gregorian a fost adoptat la propunerea medicului și astronomului calabrez Luigi Lilio, care a participat la comisia prezidată de profesorul astronom iezuit Christophorus Clavius, de la Colegiul Roman, împreună cu matematicianul și astronomul sicilian Giuseppe Scala și matematicianul și astronomul perugian Ignazio Danti. Modificarea a fost aprobată și decretată, prin bula papală Inter gravissimas, de Grigore al XIII-lea (al cărui nume l-a primit acest calendar) la 24 februarie 1582.

Citește și

1 septembrie 1887: Patentul pentru gramofon