fbpx

15 noiembrie 1868: Se naște Emil Racoviță, fondatorul biospeologiei

Biologul, speologul și exploratorul Emil Racoviță s-a născut la Iași, într-o familie de boieri ai căror strămoși au urcat pe tronul țării în secolul al XVIII-lea. A studiat la Iași sub îndrumarea profesorului sau, Ion Creangă. După terminarea studiilor liceale, a plecat la Paris, la Facultatea de Drept, pentru a împlini dorința tatălui, dar a fost evident că nu aceasta era chemarea lui, așa că în anul 1891 va absolvi Facutatea de Științe de la Sorbona. A început să se facă remarcat în lumea științei europene prin remarcabila să teza de doctorat, pe care a prezentat-o în 1896.

La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societății Zoologice din Franța. 5 ani mai tarziu este recomandat să participe ca naturalist la Expediția Antarctică Belgiană, la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Lui Emil Racoviță ii revine sarcina de a îngriji laboratorul fotografic ce conținea aparate ce proiectau imaginea pe plăci de sticlă, făcute pe comandă special pentru expediție la atelierele cunoscutului Antoine Lumičre.

Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În Antarctica a descoperit o insulă, pe care a botezat-o cu numele profesorului său de la Iaşi, Cobălcescu. Și-a continuat cercetările asupra animalelor marine, iar în 1907, semnează actul de naştere a biospeologiei, definită de el ca ştiinţa care studiază formele de viaţă din mediul subteran.

Se intoarce in tara, unde în 1920 devine membru al Organizaţiei Universităţii din Cluj. Tot in 1920 este invitat ca profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat primul institut de biospeologie din lume. Rezultatete institutului au fost spectaculoase: 1.200 de peşteri explorate în Europa şi Africa, 50.000 de animale de peşteră, 66 de tratate publicate despre fauna subterană.

Timp de 20 de ani, Emil Racoviţă a ocupat mai multe funcţii importante. A fost rector al Universităţii din Cluj, între anii 1929-1930, preşedinte al Academiei Române de Ştiinţe, în perioada 1926-1929, director al Institutului Speologic. A fost ales şi membru al Academiei Române şi, pentru o vreme, a condus această înaltă instituţie. Societatea Zoologică a Franţei şi Societatea de Speologie din Paris l-au ales preşedinte de onoare, iar în 1928, a condus primul Congres al Naturaliştilor din România. Din anul 1940, Facultatea de Ştiinţe, împreună cu Institutul de Speologie au fost mutate la Timişoara, iar asta a dus la intreruperea activitatilor de cercetare. Întors la Cluj, Emil Racoviţă a făcut eforturi mari pentru a reorganiza institutul, dar nu a mai avut timpul necesar, căci marele cercetător român a murit pe 17 noiembrie 1947.