Închide
Astăzi se împlinesc 151 de ani de când inventatorul suedez Alfred Nobel a realizat prima demonstrație cu dinamită, în Merstham Quarry, Surrey. Cu un an înainte, el reușise să producă substanța despre care credea că este o formă a nitroglicerinei mai sigură și mai ușor de manevrat. Preocuparea sa pentru siguranță crescuse mult de când își pierduse un frate într-o explozie survenită la fabrica sa din Stockholm, în 1864.
Scopul pentru care Nobel era interesat să producă dinamită era utilizarea acesteia în construcții. După ce a încercat mai multe variante de combinații ale nitroglicerinei cu diferite tipuri de substanțe, Alfred Nobel a descoperit compusul chimic despre care era convins că va funcționa așa cum își dorise: diatomitul. Amestecată cu nitroglicerina, această rocă sedimentară silicioasă se transformă într-o pastă. După solidificare, noua substanță are aceeași forță de explozie ca a nitroglicerinei, dar este mult mai stabilă și rezistă la șocurile mecanice, ceea ce facilitează transportul și manipularea în condiții de siguranță. Alfred Nobel a denumit noua substanță ”dinamită”, cuvânt care provine din grecescul dynamis (putere, forță).
Imagine actuală din prima fabrică de dinamită, deschisă de Alfred Nobel în Scoția.
Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a numit ”cel mai bogat vagabond al Europei”. Când nu călătorea, savantul suedez lucra intens în laboratoarele sale. Cu timpul, Alfred Nobel a deschis fabrici şi laboratoare în peste 20 de țări, iar până la moartea sa, în 1896, el a a brevetat peste 350 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică. (sursă: Historia).
Citește și:
13 iulie 1891, ziua în care neuronul și-a primit numele
