Închide
Povestea descoperirii dinamitei este fascinantă și plină de inovație, având la bază strădaniile lui Alfred Nobel. În anii 1850, Nobel a început să experimenteze cu nitroglicerina, un compus exploziv descoperit de chimistul italian Ascanio Sobrero în 1847.
Deși acest compus era extrem de eficient ca exploziv, era, de asemenea, foarte instabil și periculos, având tendința de a exploda în condiții de stres.
Nobel a realizat că, deși nitroglicerina putea fi utilizată ca exploziv, instabilitatea acesteia o făcea dificil de manevrat.
Multe dintre experimentele sale au dus la accidente, inclusiv explozia laboratorului său, care au avut consecințe devastatoare.
După ce a încercat mai multe variante de combinații ale nitroglicerinei cu diferite tipuri de substanțe, Alfred Nobel a descoperit compusul chimic despre care era convins că va funcționa așa cum își dorise: kieselgurul.
Amestecată cu nitroglicerina, această rocă sedimentară silicioasă se transformă într-o pastă. După solidificare, noua substanță are aceeași forță de explozie ca a nitroglicerinei, dar este mult mai stabilă și rezistă la șocurile mecanice, ceea ce facilitează transportul și manipularea în condiții de siguranță.
Alfred Nobel a denumit noua substanță „dinamită”, cuvânt care provine din grecescul dynamis (putere, forță).
Acest proces de stabilizare a făcut ca explozivul să fie mai ușor de manevrat și de transportat.
Astfel, pe 14 iulie 1867, Alfred Nobel a făcut pentru prima dată o demonstrație a folosirii dinamitei într-un mediu controlat. Demonstrația a avut loc la Merstham Quarry, Surrey, în sudul Angliei.
În mai 1867, Nobel obținuse un brevet britanic pentru dinamită, iar demonstrația din iulie a avut ca scop convingerea autorităților și a utilizatorilor potențiali cu privire la siguranța folosirii dinamitei. În cadrul acestei demonstrații, Nobel a aprins bețe de dinamita, a aruncat pachete cu explozibil de pe o stâncă și le-a detonat în diferite moduri pentru a demonstra puterea de explozie a dinamitei cât și siguranța folosirii ei.
Cu un an înainte, el reușise să producă substanța despre care credea că este o formă a nitroglicerinei mai sigură și mai ușor de manevrat. Preocuparea sa pentru siguranță crescuse mult de când își pierduse un frate într-o explozie survenită la fabrica sa din Stockholm, în 1864.
Scopul pentru care Nobel era interesat să producă dinamită era utilizarea acesteia în minerit sau în construcții.
Vrei mai multă carte pentru copilul tău? O școală cu un program echilibrat, cu accent pe studiu, dar și pe creativitate, joacă și dezvoltarea abilităților copilului tău? Așa e că știi că se poate mai bine? Hai la Școala Evrika! Te așteptăm cu o programare la „programează o vizită” sau sună-ne direct la 0725 173 926 pentru Școala din Centru și 0722 329 804 pentru Școala din Vest. Răspundem de fiecare dată!
1. Interesul pentru literatură: Pe lângă știință și inginerie, Nobel a avut o pasiune pentru literatură. A scris poezii, piese de teatru și chiar opere literare, dar a ales să nu publice majoritatea lucrărilor sale.
2. Testamentul său: În urma morții sale, Nobel a lăsat o parte semnificativă din averea sa pentru a înființa Premiul Nobel, acordat anual pentru realizări excepționale în diverse domenii, inclusiv literatură, pace și științe.
3. Regrete: Nobel a simțit o mare responsabilitate și regret pentru impactul pe care explozibilii săi l-au avut asupra războaielor și distrugerilor. Se spune că l-a inspirat pe Nobel să înființeze premiile pentru a-și răscumpăra moștenirea.
4. Inventator prolific: În afară de dinamita, Nobel a deținut peste 350 de brevete, incluzând invenții în domeniul ingineriei electrice și al opticii.
Cu timpul, Alfred Nobel a deschis fabrici şi laboratoare în peste 20 de țări, iar până la moartea sa, în 1896, el a a brevetat peste 350 de invenții, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică. (sursă: Historia).
Alfred Nobel rămâne o figură complexă, ale cărui inovații au contribuit semnificativ la dezvoltarea tehnologică, dar care a fost, de asemenea, conștient de implicațiile morale și sociale ale lucrărilor sale.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
13 iulie 1891, ziua în care neuronul și-a primit botezul