


Neuronul are o poveste lungă și fascinantă, întinsă pe decenii de cercetare și descoperiri. Denumirea „neuron” provine din cuvântul grecesc „neuron”, care înseamnă „nerv” sau „tendon”, subliniind funcția sa de a transmite impulsuri nervoase.
Termenul „neuron” a fost introdus de anatomistul german Heinrich Wilhelm Gottfried von Waldeyer-Hartz, care a folosit acest cuvânt în publicația sa din data de 13 iulie 1891 în revista Berliner Klinische Wochenschrift.
Waldeyer-Hartz a descris neuronii ca fiind unități fundamentale ale sistemului nervos și a ajutat astfel la stabilirea conceptului de neuron în biologia și neurologia modernă.
Această denumire a fost esențială în evoluția cercetărilor asupra sistemului nervos, oferind o terminologie clară pentru un aspect crucial al biologiei neuronale.

Heinrich Wilhelm Gottfried von Waldeyer-Hartz (6 Octombrie 1836 – 23 Ianuarie 1921)
În urma studiului său asupra sistemului nervos central, Heinrich Wilhelm Gottfried von Waldeyer-Hartz definește neuronul ca element fundamental al țesutului nervos și propune ca acesta să fie considerat o unitate independentă, formată din:
Corpul celular (soma): Aceasta este partea centrală a neuronului. Este responsabil pentru metabolismul celular și integrarea semnalelor primite.
Dendritele: Acestea sunt extensii ramificate ale corpului celular care primesc semnale de la alți neuroni și transmit informația către soma.
Axonul: Este o singură extensie lungă care transportă semnalele electrice de la corpul celular către alte neuroni, mușchi sau glande. Axonul poate avea ramificații la capăt, numite terminale axonice, care fac sinapse cu alte celule.

Imagine generată cu Inteligență Artificială
Acest concept a stat la baza teoriei neuronale moderne, punând accentul pe individualitatea structurilor nervoase și pe lipsa unei rețele continue între neuroni, ceea ce a contrazis vechea concepție reticulară
Anterior, cuvântul ”neuron” mai apăruse și în alte lucrări științifice, însă cu alte sensuri. De exemplu, cercetătorul B.T. Lowne numise așa partea neuronală a ochiului compus al artropodelor.
Vrei mai multă carte pentru copilul tău? O școală cu un program echilibrat, cu accent pe studiu, dar și pe creativitate, joacă și dezvoltarea abilităților copilului tău? Așa e că știi că se poate mai bine? Hai la Școala Evrika! Te așteptăm cu o programare la „programează o vizită” sau sună-ne direct la 0725 173 926 pentru Școala din Centru și 0722 329 804 pentru Școala din Vest. Răspundem de fiecare dată!
Pe de altă parte, neuroanatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal a avut un rol crucial în procesul de definire și înțelegere a neuronului. Deși termenul „neuron” a fost introdus de Heinrich Wilhelm Gottfried von Waldeyer-Hartz în 1891, Cajal a fost pionier în studierea detaliată a structurii neuronilor și a modului în care aceștia comunică.
Datorită acestor contribuții remarcabile, Santiago Ramón y Cajal este adesea considerat „părintele neurobiologiei” și a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1906, împărtășind distincția cu Camillo Golgi. El a ajutat la fundamentarea cunoștințelor despre neuron și rolul său în funcționarea sistemului nervos.
Contribuții notabile la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică, au fost aduse și de medicul și cercetătorul român Gheorghe Marinescu, fiind sistematizate în monografia sa ”Celula nervoasă” (La cellule nerveuse, Paris, 1909), lucrare a cărei prefață a fost scrisă chiar de către Santiago Ramón y Cajal.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
”Ceaușescu, Ceaușescu!” – scandare a unui grup de tineri la Beach, Please