10 noiembrie 1887: Se naște Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa

Elisa Leonida s-a născut în Galați, fiica intelectualilior Anastase Leonida și Matilda Gill. A studiat la Școala Centrală de fete și la liceul Mihai Viteazul din București. După absolvire, s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele din București, dar a fost respinsă din cauza faptului că era femeie. Acest lucru nu a făcut decât să o ambiționeze și mai tare, iar în 1909 pleacă la Berlin, unde se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin, devenid prima femeie studentă a facultății.

Totuși, chiar și acolo a fost acceptată cu greu, din cauza acelorași prejudecăți. Atunci când s-a înscris, decanul Hoffman i-a atras atenția asupra chemării esențiale a femeii, cei trei K – Kirche, Kinder, Kuche (biserica, copiii, bucătăria). Cu multă perseverență și după multă muncă, într-un mediu ostil, ignorată de profesori, Elisa Leonida termină facultatea în 1912, iar la absolvire este lăudată de decan drept “cea mai silitoare dintre silitori” și devine prima femeie inginer cu specializarea chimie din lume.

Presa vremii (ziarul Minerva ) a consemnat evenimentul: „Elisa Leonida, prima femeie inginer din țara noastră și din Germania”, „O compatrioată a noastră, domnișoara Elisa Leonida, în loc să studieze Litere sau Medicină, sau, mai rău, Dreptul, a studiat ingineria la Berlin”, „În inginerie viitorul femeilor e mare, d-ra Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obținând diploma de inginer”.

Elisa Leonida se întoarce în țară, unde reușește cu greu să obțină un post de inginer în laboratorul Institutului Geologic din București. La scurt timp, Primul Război Mondial începe, iar ea participă în cadrul organizației “Crucea Roșie”, conduce mai multe spitale de campanie și este decorată drept răsplată pentru muncă ei intensivă. După terminarea războiului își reia activitatea la Institut, unde a condus un laborator de analize și a efectuat studii importante cu privire la cunoașterea bogățiilor din subsolul țării.

A contribuit la afirmarea științei românesti prin lucrările sale originale, în care a analizat apa potabilă, diverse minerale, petrolul, gazele, cărbuni, bituminide solide, roci de construcție și de preparare a minereurilor. A participat la importante studii de teren, privind în special identificarea și analiza unor noi resurse de cărbune, de șisturi bituminoase, de gaze naturale, crom, bauxită sau cupru.

În paralel a activat şi ca profesoară de fizică şi chimie la Şcoala de Fete „Pitar Moş” sau la Şcoala de Electricieni şi Mecanici, condusă de fratele ei, Dimitrie Leonida. A fost, de asemenea, prima femeie membru AGIR (Asociația Generală  a Inginerilor din România).  A profesat până la 1 mai 1963 când a ieşit la pensie, la vârsta de 75 de ani.