Închide
În 1901, a avut loc prima ceremonie de acordare a Premiilor Nobel, de către regele Suediei, în conformitate cu voința cunoscutului inventator. Ziua de 10 decembrie a fost aleasă ca urmare a comemorării morții lui Alfred Nobel.
La prima ediție a acordării premiilor, Academia Regală Suedeză de Științe a decis ,pe 10 noiembrie 1901, să acorde primul Premiu Nobel în Fizică lui Wilhelm Röntgen pentru descoperirea razelor X și primul Premiu Nobel în Chimie lui Jacobus H. van’t Hoff pentru munca sa privind vitezele de reacție, echilibrul și presiunea osmotică. Primul Premiu Nobel în Medicină a fost acordat lui Emil von Behring, pentru munca sa privind terapia serică, în special pentru utilizarea sa în tratamentul difteriei. Diploma sa pentru Premiul Nobel a fost datată 30 octombrie 1901 și a fost semnată de personalul de la Institutul Karolinska din Stockholm.
Este o ceremonie anuală organizată în Stockholm, Suedia, pentru a acorda premiile Nobel în diferite domenii, cum sunt fizica, chimia, medicina, literatura, pacea și economia. Povestea ceremoniei Nobel începe în 1895, când Alfred Nobel, inventator și industriaș suedez, a lăsat în testament o sumă mare de bani pentru a crea premiile Nobel.
Alfred Nobel a dorit ca premiile să fie acordate celor care au adus cel mai mare beneficiu umanității în diferite domenii. El a stabilit că premiile să fie acordate anual și să fie administrate de diferite instituții, cum ar fi Academia Regală Suedeză pentru Literatură, Institutul Karolinska pentru Medicină și Comitetul Nobel Norvegian pentru Pace.
Ceremonia Premiului Nobel are loc în fiecare an pe 10 decembrie, în ziua în care se comemorează moartea lui Alfred Nobel. În timpul ceremoniei, laureații Nobel sunt invitați să primească premiile lor în fața membrilor familiei regale suedeze, a oficialilor guvernamentali și a altor invitați speciali.
Ceremonia începe cu un discurs de deschidere, în care se amintește de moștenirea lui Alfred Nobel și de importanța premiilor Nobel în promovarea progresului științific și cultural. Apoi, fiecare laureat este prezentat într-un discurs individual, în care li se acordă premiul și li se înmânează medalia Nobel și diploma.
După înmânarea premiilor, laureații Nobel sunt invitați să susțină discursuri în care își împărtășesc munca și realizările lor în domeniile lor de expertiză. Aceste discursuri sunt urmate de un dineu de gală, la care participă laureații Nobel, membrii familiei regale și alți invitați de seamă.
Ceremonia Premiului Nobel este un eveniment prestigios și important în lumea academică și științifică. Premiile Nobel reprezintă recunoașterea și aprecierea contribuțiilor remarcabile aduse de laureați în diverse domenii și au un impact semnificativ asupra carierei și reputației lor.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Premiile Nobel au fost prezentate în sala mare a Academiei Regale Suedeze de Muzică de la Nybroviken. Sala modestă, destul de plictisitoare, fusese decorată în mod bogat sub supravegherea celebrului arhitect regal, Agi Lindegren. Platforma mare unde urma să cânte orchestra regală era complet decorată cu plante și ramuri de brad. În centrul scenei, sub o coroană de lauri uriașă legată cu panglică albastră și aurie, se afla un obelisc lat mare cu un bust alb al lui Alfred Nobel. În față era un pupitru și încă patru obeliscuri cu inscripțiile FIZICĂ, CHIMIE, MEDICINĂ, LITERATURĂ. Chiar în fața scenei erau trei fotolii pentru membrii familiei regale, iar în spatele acestora era un semicerc de scaune pentru laureați, prezentatori și însoțitori. În spatele semicercului erau locuri pentru toți intelectualii, oficialii distinși și ofițerii militari din Stockholm și din țară.
Sala s-a umplut treptat cu oameni îmbrăcați în haine festive. Apoi, cei trei câștigători ai premiului actual au intrat și s-au așezat, fără muzică sau fast, așa cum este obișnuit acum. Primul a venit Wilhelm Conrad von Röntgen, un neamț solemn cu o barbă de profesor mare și închisă la culoare, apoi zâmbitorul olandez, Jakobus Hendricus van t’Hoff, bărbierit curat și blond, urmat de elegantul german laureat al Premiului Nobel în Medicină, Emil Adolf von Behring. La urmă a venit ministrul francez, care urma să primească Premiul Nobel pentru Literatură pentru compatriotul său, poetul Sully Prudhomme, care era bolnav. În cele din urmă a intrat și familia regală: în mijloc, Prințul Moștenitor Gustaf – ulterior regele Gustaf V. Cu el au venit Prințul Gustaf Adolf, în vârstă de 19 ani (mai târziu Gustaf VI Adolf) și Prințul Eugen. Aranjamentul locurilor însemna că membrii familiei regale stăteau cu spatele mai mult sau mai puțin la laureați și prezentatori.
Când familia regală a fost așezată, orchestra regală a început cu o uvertură festivă compusă de Ludwig Norman. Apoi, președintele Fundației Nobel, fostul prim-ministru E G Boström, s-a ridicat la pupitru și a descris într-un discurs destul de lung viața, caracterul, descoperirile lui Alfred Nobel și dorința sa fierbinte de a aduce beneficii umanității prin acordarea anuală a premiilor din averea sa.
Apoi, secretarul permanent al Academiei Suedeze, C.D. af Wirsén, a venit în față și a citit un „poem” – așa cum este menționat în program: „Nicio dorință nu a devenit datorie, nicio străduință care să apese pe umerii suedezi” – și sfârșitul: „Două lucruri ne determină să purtăm această grea responsabilitate: voința Morții și onoarea Mamei noastre”. Apoi a urmat un cvartet de bărbați.
În cele din urmă, a început prezentarea efectivă a premiilor. În ceea ce privește premiile științifice, prezentările au fost făcute de reprezentanții celor două institute care au selectat laureații, în loc de experți în domeniile respective, așa cum a devenit ulterior obișnuit. Astfel, vechiul director general al Arhivelor Naționale, C.T. Odhner, președintele Academiei de Științe, a prezentat modul în care laureatul Premiului Nobel în Fizică, Röntgen, a descoperit radiația care îi poartă numele și a recitat bazele descoperirilor laureatului Premiului Nobel în Chimie, van t’Hoff, referitoare la presiunea osmotică și dinamica chimică, subiecte care erau cu siguranță străine pentru el. După fiecare declarație, el cobora de pe podium și îl conducea pe laureatul Nobel corespunzător să primească diploma și medalia din mâna Prințului Moștenitor.
Apoi, președintele Institutului Karolinska, profesorul Karl Mörner, a venit la pupitru și a descris descoperirea serului antidifteric de către Behring, după care Behring a primit premiul în același mod. În cele din urmă, Wirsén a vorbit despre Sully Prudhomme și a citit o parte din celebrul său poem simbolic, „Le vase brisé” (Vaza spartă). Vaza are o fisură „tout bas, invisible au monde” pe care vasul sărac o simte cum se extinde, astfel încât conținutul său se scurge. „Il est brisé, n’y touchez pas” – nu o atingeți! Da, cu siguranță era frumoasă, dar …
Și astfel, acordarea premiilor s-a încheiat. Orchestra Regală a cântat o marș compus de August Söderman, familia regală s-a ridicat, iar sala s-a golit. Nu era departe până la Grand Hotel2, unde un banchet festiv era pregătit și la care chiar și noi, marshali, am fost invitați. Au fost multe toasturi și o atmosferă splendidă. Și în orele mici, doi marshali l-au purtat pe micul van t’Hoff într-un scaun de aur în jurul camerei.
Și așa s-a încheiat, deci, prima – și se poate spune istorică – ceremonie a Premiului Nobel.
Relatare făcută de către Folke HENSCHEN, un student în vârstă de 20 de ani, care a a asistat la prima ceremonie de acordare a premiilor Nobel, la 10 decembrie 1901. Întreaga relatare aici
Alfred Nobel a fost o minte strălucită și cu o pasiune uriașă pentru știință și tehnologie, inventator, inginer și industriaș suedez, Nobel s-a născut pe 21 octombrie 1833 în Stockholm. El este cunoscut în special pentru inventarea dinamitei și pentru înființarea premiului care îi poartă numele, Premiul Nobel.
Alfred Nobel a urmat studii la mai multe școli și instituții de învățământ în timpul vieții sale. A început studiile la Tsarskoye Selo Gymnasium, o școala privată de limbă rusă din Sankt Petersburg, Rusia, iar apoi a continuat la școala privată de limbă suedeză din Stockholm, Suedia. Mai târziu, a studiat ingineria chimică la Institutul Politehnic din Stockholm. După absolvire, a călătorit în străinătate și a lucrat în diverse laboratoare și fabrici, unde și-a dezvoltat cunoștințele și experiența în domeniul chimiei și al invențiilor.
Invenția sa cea mai cunoscută este dinamita, un exploziv puternic care a revoluționat industria minieră și construcțiile. Dinamita a fost folosită pentru a săpa tuneluri, a construi poduri și a deschide mine. Invenția sa a avut un impact major asupra dezvoltării societății și a adus o contribuție semnificativă la progresul umanității.
Povestea dinamitei și a regretului: Se spune că Nobel a inventat dinamita cu scopul de a aduce progres în societate, însă a fost profund afectat de modul în care aceasta a fost folosită în războaie și conflicte. Mai mult, moartea fratelui său într-o explozie de dinamită a fost momentul care l-a determinat pe Nobel să se gândească la impactul negativ al invenției sale și să își dorească să lase o moștenire pentru pace.
Află mai multe povești despre Alfred Nobel, click aici.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și:
9 decembrie 1968: Prima demonstrație publică a unui mouse de calculator
